Osana

Osana

Iubirea Ta, Iisuse, umilă și smerită
Te poartă azi prin piața înspre Ierusalim,
toți Îți măresc prezența, dar dragostea-Ți rănită
resimte întristarea din cântecul sublim.

Toți Îți cinstesc mărirea și Îți aștern în cale
finici, iar printre frunze, un vânt răcoritor
își lasă adierea 'naintea Feței Tale,
iar inima Ta bate de dragoste și dor.

Osana și mărire Îți cântă toți în gloate,
se bucură mulțimea de-nfățișarea Ta,
doar Tu suspini prin lacrimi știind c-acestea toate
în ziua ce-o să vină, curând vor dispărea.

Iubirea Ta e gata să urce iar Calvarul,
dureri nemaitrăite Îți freamătă-n priviri,
ești gata să dai prețul sorbind tăcut paharul,
iertând păcatul crâncen întregii omeniri.

Când nestatornicia mulțumii-nfometate
Te duce iar spre Cruce, spre-un alt Calvar cumplit,
doar Tu rămâi Același ce porți priviri curate,
mergând tăcut și singur spre tot ce-i pregătit.

De la finicul fraged și pân' la spinii urii,
va fi o săptămână de crâncene dureri,
și plâng în înserare viorile pădurii,
când Tu pășești spre Clipa Frumoasei Învieri.

@sclipiri. de. condei