Om al durerii/ Isaia 53

“…. om al durerii și obișnuit cu suferința”
(Isaia 53:3)
*********************

Obișnuit cu suferința
Numit și Om al durerii
A-ndepărtat de la noi sentința
Aducând zorii Primăverii.

Planul divin cerea sacrificiu
Să spele păcatul lumii întregi
Să nu domnească ura și viciu
Ci dragostea și sfintele legi.

Pedeapsa dătătoare de pace
(Cum și profetul Isaia a spus)
A fost asupra Lui să ne-mpace
Cu Cel ce dă viață fără apus.

Disprețuit fiind și părăsit
Înfățișarea-i nu era plăcută
Și pentru mine fost-a răstignit,
Iertată fiind viața-mi trecută.

Rănile Lui dau tămăduire
Celor ce și-azi, devotați, Îl slujesc,
Să poată privi spre moștenire
Unde lumini cerești strălucesc.

Omenirea se-ndrepta spre pierzare
Fiecare de drumul lui își vedea
Dar ce-a fost după crucificare?
Rezultat ce doar El poate să dea.

S-a dat pe Sine însuși la moarte
Fiind chinuit tăcere păstrând
Să putem birui stări deșarte,
Să mergem pe cale spre Rai cântând.

A fost o jertfă cum alta n-a fost,
Jertfă ce are aceeași putere
Și astăzi să creeze un rost
Pentru cei ce vor în El înfiere.

Cine crede în ce se vestise?
Cine acceptă planul divin?
Acei ce cred în Cel ce voise
Să schimbe prin har eternul destin.

George Cornici
26 Martie, 2024