Om al durerii

Om al durerii,obişnuit cu suferinţa,
De mic copil crescut-ai smerit şi umilit,
Nu ai fost învăţat de înţelepţii lumii,
Dar,de la Tine,toţi ştiinţă au primit.

La vârsta când copii-şi trăiesc copilăria lor,
Alături de părinţii lor cei pământeşti,
Tu singur ai intrat în Templu
Mulţimilor de oameni ca să le vorbeşti.

Ai spus că azi s-a împlinit Scriptura,
Că Duhul Domnului e peste Tine,
Că Te-a trimis ,în lume să vesteşti,
Eliberare de sub robiile străine.

Tu ai adus tămăduire-n inima zdrobită,
Ai dat,din nou,vedere celor orbi,
Ai dat tămăduire inimii-ntristate
Şi ai eliberat pe cei ce erau robi.

Dar nu credeau că un om fără titluri,
Fiul lui Iosif,cel neînsemnat,
Putea să scape omenirea-ntreagă
De sub robie şi de sub păcat.

Şi astăzi oamenii primesc Cuvântul
Şi-aleargă să-i asculte doar pe cei vestiţi,
E bine şi aşa,dar poate Dumnezeu alege
Să-ţi vorbească şi prin cei smeriţi.

Nu te uita la cel ce îţi vorbeşte,
Ci uită-te doar înspre Dumnezeu,
Căci El e Cel ce echipează
Pe fiecare om cu Duhul Său.

Noi credem în Cuvântul din Scriptură,
Indiferent de cine e rostit,
Că este-un Împărat care-a venit să moară
Şi ,cine crede,are păcatul ispăşit.