Ofranda Învierii

Ai auzit de Domnul și cum El a murit
Ca tu să ai viață, să poți fi mântuit?
Ai auzit că Domnul a fost înmormântat,
Că a călcat pe moarte și că a înviat?

Ai auzit, desigur, căci te numești creștin
Chiar de convins de Cale nu ești chiar pe deplin. .
Crescut-ai într-o casă unde prin rugăciuni
Tu L-ai văzut pe Domnul prin semne și minuni!

Și totuși, pe cărarea spre slăvile cerești,
Tu încă ai rețineri și încă șovăiești. .
Nu ești convins, se pare, de bunătatea Lui,
Nu prețuiești temeinic ofranda Domnului...

Dar încă ești în viață și nu ești lepădat,
Înseamnă că de Domnul ești binecuvântat!
Oh, astăzi înțelege că te mai poți întoarce
Atâta timp cât casa de lut nu se desface! . .

De ești copil al Slavei nu poți fi căldicel,
Sfințit fiind prin sânge ceresc, prin sfântul Miel!
Lipește-te de ceruri prin Duhul Înfierii,
Acceptă chiar acuma ofranda Învierii!

Astfel făcând primi-vei un nepătat veșmânt
Și aripi albe-n noapte să pleci de pe Pământ!
Nu-i minunat cu Domnul, scumpul Mântuitor?
Nu-i minunat ca-n taină și tu să poți să zbori?

O, da, fără-ndoială, e cel mai mare țel
Acel' de-a fi cu Domnul, de a zbura spre cer!
Ofranda Învierii pe sfinți va-nmănunchea
Când trâmbița Răpirii în zări va răsuna!

Vor învia iubiții ce-n El au adormit
Și care în sfințenie deplină au trăit!
Apoi spre norii nopții cu noi, cu toți cei vii,
Vom fi chemați de Mire, cu sutele de mii!

Azi încă ești în viață și nu ești lepădat,
Domnul încă te-așteaptă, ești binecuvântat!
Ofranda Învierii stă chiar în fața ta,
De o accepți, în noapte, spre glorie vei zbura!