Nu, nu sunt ca Petru

Ști Doamne?
Eu ți-am promis că o să merg cu Tine pân` la moarte
și-aşa voi face.
Mai ști ceva?
Eu de mic umblu cu Tine și învăț tot ce mi-ai dat
și nimeni nu va schimba asta vreodat.
Mai e ceva Doamne…
Eu nu ți-am spus vreodată “să Te ferească Dumnezeu”
și n-am Să-ți spun asta nicând…
Eu niciodată n-am s-adorm când e mai important
Nu, nu sunt ca Petru…
Eu niciodată n-am să spun “nu Îl cunosc, n-am fost cu El!”
Nu Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Și niciodată cu sabia te voi păzi
pe nimeni eu nu voi răni
căci Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Eu niciodată nu voi auzi cocoșul Doamne
și niciodată nu voi plânge-amar căci Te-am trădat!
Eu Doamne, nu-s ca Petru!

Tu Petre ai gândit tot ce ai spus când te făleai?
Tu te-ai gândit când sabia ai scos-o?
Eu am să fiu mult mai atent ca tine
căci eu nu sunt ca tine!
Spune-mi Petre!
Tu te-ai gândit atunci când în grădin-ai ațipit
Că Domnul pentru tine-a suferit?
Eu n-am să fac ca tine Petre…
căci eu nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
când de Domnul te lăsai nu te-ai gândit
că Ceru-ntreg pe tine te-a iubit?
Nu te-ai gândit de cine te-ai lăsat?
Eu nu-s ca tine Petre
Nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
Cum te-ai simțit când până-n zori cocoșul a cântat?
Ai regretat cele făcute cu adevărat?
Eu n-am s-ajung până-n-tracolo Petre
căci eu nu sunt ca tine!

Eu pe Domnul îl iubesc și ca tine n-am să fac
căci știu pentru cine a luptat
eu nu-s ca tine Petre
și totuși, semănăm…
Și tu ai spus ce-am spus și eu,
și totuși… ai fugit în fața morții
și tu ai vrut ca după El să mergi mereu
și totuși… te-ai ascuns când tu ai dat de greu
și tu ai vrut un sprijin ca să-I fi și în clipele mai grele
și totuși ai adormit și tu fără să vrei
Doamne sunt și eu ca Petru?
Ce am să fac?
Te voi urma?
Te voi trăda?
Spune-mi Doamne…sunt ca Petru?

Cristi Creveniceanu – 11 iulie 2009