Noapte-n beznă

Noapte-n beznă, noapte sumbră
Cu lumina de făclie
Tu eşti toată numai umbră
Prinsă-n frică şi hâtrie.

Furişată printre case
Cu ochi mici şi reci de şarpe
Cu-ncolţirea veninoasă
Dai să-l otrăveşti pe-aproape.

Aciuată de lumină,
Calculată-n greul minţii
Vrei să vezi sunând în mână
Zăngănindu-se arginţii.

În privirea ta gălbuie
Suflete ce nu distinge
Nici de-o importanţă nu e
Ruga în sudori de sânge.

Admiri rugi să se contemple
Care pot cerându-şi parte
De pe scenele din temple
Viersuită după carte.

Doar credinţe de Pisanii
Lustruite prin fardare
Ce pot strânge stime, banii
Le socoţi folositoare.

Când religia s-aprinde
Cu entuziasm în minte
Cumpărări de om din vinderi
Le socoţi foarte cinstite.

În dispreţ uşor ţi-i râsul
Pentru spaima cea firească,
Dar de ură eşti cuprinsă
Cineva de te demască.

Tremurândă toată-n ciudă,
Blestemând cu gura-n bale
Tu sculptezi o cruce crudă
În lumini artificiale.

Iar cucoşii când cântară,
Tu ai strâns uşor din umeri:
Pocăinţa cea amară
Chibzuită nu o numeri.

Pâra şi cu linguşirea
Este starea-ţi cu folosul
Şi ilară ţi-i Iubirea,
Şi măreţ îţi e fălosul.

Cu-orice preţ – doar înălţare
Şi orice metodă-i bună
Să te facă doar mai mare-n
Vânzoleala de tribună.

Serioasă şi-nţeleaptă
În trufie şi putere...

Laţul însă te aşteaptă-n
Dimineaţa Învierii.