Moartea n-a putut să oprească

Moartea n-a putut să oprească

L-au dus ca pe-un tâlhar, legat,
Pe Cel deplin neprihănit
Și-apoi în fața lui Pilat
Cereau să fie răstignit.

Cu plumbi tăioși legați în bice
Aveau să-I taie trupul tot,
Sălbatic carnea să-I despice
Să-L scoată-afară aproape mort.

Batjocorindu-L L-au adus,
Desfigurat și chinuit peste măsură,
În fața celor ce-L pârau L-au pus
Dar n-a scos vreun cuvânt din gură!

Turbau atunci mulțimile-ațâțate
De „popi” cu inima haină
Cerând să fie dat la moarte
Chiar dacă n-are nici o vină!

L-au ridicat spre deal, în sus,
Batjocorindu-L cât au vrut...
Pe cap cununi de spini I-au pus,
Sălbatic iarăși L-au bătut...

Dar El, cu-o inimă curată
Găsea puterea de-a iubi,
De-a zice în rugă ''iartă-i Tată''
Și-unui tâlhar de ai vorbi

Din agonia neînchipuită,
Desfigurat că nu-L putea-I privi,
Căci o dorință avea, nestăvilită,
Pe-orice tâlhar de-al izbăvi.

Cu Ființa-I mult prea chinuită
Găsea plăcere de-a privi
Spre turma-aceia fericită
Ce în veci pe Domnu-L va slăvi.

Vedea mireasa preaiubită
Pe Tronul slavei Lui șezând
Și Împărăția cea slăvită
În veșnicie cârmuind...

L-au pus într-un mormânt de piatră
Și gărzi au pus ca să-L păzească…
Dar moartea n-a putut s-oprească
Puterea Lui Dumnezeiască,

Hristos din morți a înviat
În toată slava Lui divină
De „Sfeșnic”, Preot și Împărat,
Scoțându-Și „robii” la Lumină!

Nu sta, creștine supărat
Cu mintea învăluită-n ceață,
Hristos din morți a înviat
Și ușa ți-a deschis spre Viață!

22/04/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)