Mintuitorul

O piatră vie, scumpă ni s-a dat,
Un Sfînt Mîntuitor, venit din slavă,
Ce de zidari fuse-se lepădat,
Iar de sărmani primit cu mare grabă.

Emanuel venit-a pe pămînt,
Rege al Regilor, din marea-i strălucire
Mesia, Mielul şi Păstorul sfînt,
Cel ce a fost şi este Mîntuire.

El, Cel ce a creat cu-a Sa putere,
Întreaga lume, întregul univers.
N-a venit să trăiască în avere,
Prin chin ca să ne mîntuiască a mers.

El n-a făcut păcat, nici fărădelege,
Şi-n gura Lui nu era vicleşug
A Tatălui, El împlinit-a lege
Şi îndurat-a suferinţe din belşug.

El a purtat păcatul nostru mare,
În trupul Său, pe lemn, pe crucea grea,
Batjocorit, El îndurat-a cu răbdare
Plătind cu sînge fapta lumii rea.

Dispreţuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii, un lăstar slăbit,
Smerit şi pedepsit pînă la culme
Crezut-am că-i de Dumnezeu lovit.

Noi rătăceam ca nişte oi pierdute
Făr-adăpost şi fără de păstor,
În timp ce El primit-a bice crunte
Vărsînd un sînge sfînt, izbăvitor.

N-a deschis gura, cînd fusese-n chinuri
Ca Mielul care este junghiat,
Şi nu s-a-npotrivit sfintelor plaiuri,
Ca oaia mută, dusă la tăiat.

A fost luat şi judecat prin apăsare,
În rîndul fărdelegii aşezat.
Prin asta Dumnezeu găsi cu cale
Să-l facă al Luminii Împărat.

Iar prin lumina Sa împărătească
Să-nvioreze pe cei osteniţi,
Prin Jertfa Sa iubirea-n jur să crească
La cei sărmani, trudiţi, la cei lipsiţi.

O, tu popor, tu seminţie aleasă!
Care de Isus fost-ai cîştigat,
Fă ca dreptatea Lui să-ţi stea la masă
Şi vei vedea pe Domnul minunat.

Şi nu uita că nu cu argint sau aur
Ai fost răscumpărat din viaţa ta,
O viaţă veşnică îţi dăruieşte Tatăl
Din bunătatea şi din mila Sa.