Mielul de jertfă

Pe drumul lung și prăfuit
Un OM mergea încet, gemând,
Era zdrobit si chinuit
Abia, se târa pe pământ

Ducea în spate o cruce grea
O cruce, plină de păcate
Icnea sub greutatea sa
Dar le duce rănit, pe toate.

La moarte OMUL se ducea
Știa preabine ce-L așteaptă.
Milă, la nimeni nu găsea
Și nici o judecată dreaptă.

Cu greu, la Gologota a ajuns
Dar, a căzut de multe ori.
Pe lemn avea să fie pus
De groază-L cuprindeau fiori.

Și iată-L sus, crucificat,
Cu doi tâlhari alăturea
El, cel umil, nevinovat,
E gata, viața să și-o dea.

E gata moartea s-o primească
Ca omenirea să salveze,
E gata acum să se jertfească
Să-ndure chinurile grele.

Călăi Îl bat fără de milă,
Îl scuipă și-L batjocoresc.
Li-e scârbă, Îl privesc cu silă
Al său chip, nu-i mai omenesc.

Cu căngile carnea I-au rupt
Și L-au lăsat însângerat
El însetat, apă a cerut
Dar ei, oțet să bea I-au dat.

Și hoții s-au înspăimântat
Când au văzut așa cruzime
Ei simteau că-I nevinovat
Indiferent ce li se spune

Chiar înainte de-a sfârși
Unul din ei a cutezat
Să-I ceară milă când va fi
La Ceruri, mare Împărat.

Isus în chin și agonie
Tâlharului, cu glasul stins,
I-a spus că-n Cer are să fie
Sus, Îl va duce cum a zis.

Apoi, pe cruce s-a sfârșit.
Pământul s-a cutremurat
Pe cer, soarele s-a oprit
Și întuneric s-a lăsat.

Mielul cel Sfânt a fost jertfit
S-a dus la moarte curajos
Căci fără vină a murit
El, robul cel mai credincios.

El a spălat al nost' păcat
Prin moartea Lui, ne-a curățit,
Cu sânge ne-a purificat
Ca să trăim la nesfârșit.

Amin

Câmpia Turzii, 23 martie 2017