Mă strigă Golgota

Mă strigă Golgota


Soarele se urcă în carul său de foc,
Săgeți aruncă în aer, din loc în loc,
Vântul de Nord își ridică glasul cel fin:
-La Golgota, e răstignit Fiul divin!


Soarele se întristează, și s- aprinde,
Vântul sălbatic nori de nisip întinde,
Ochii mei obosiți caută ajutor:
-Pe Cruce, strigă vântul, al tău Salvator!


Mă uit spre soare, el nu - i îngăduitor,
Cer și de la vânt un gest binevoitor,
Vântul nu m-ajută, ci mă biciuieste:
-Du-te la Acela care te iubește!



Singur, în arșiță, printre mii de săgeți,
De păcate-s pline ale mele găleți,
Mă uit înainte, mă strigă Golgota:
-Cel de pe Cruce așteaptă povara ta!


Povara de pe umeri e atât de grea,
Mă opresc o clipă pe Dealul Golgota,
Două brațe întinse mă așteaptă:
-Lasă - ți povara în mâna Mea cea dreaptă!

Inima mea strigă, și nu se oprește:
-"Acesta este Omul care mă iubește,
La nimeni altul nu găsesc ajutor,
Eu Te aleg, Isuse, ca Mântuitor!"


Soarele va urca iar în carul de foc,
În inima mea, lui Isus Îi fac un loc,
Celui Răstignit pe Cruce, la Golgota,
Mântuitorului meu Îi cânt "Aleluia!"