M-aplec cu reverență

M-aplec cu reverență la crucea Ta, Isuse,
Tu mi-ai dat alint și bucurii nespuse...
Tu ai venit din Cer, din Țara minunată,
Ca să pot cunoaște, iubirea-adevărată!

Ca să pot cunoaște, ce-i sfânt și minunat,
Să pot primi iertare, de greșuri și păcat!
Tu ai venit din Cer, ca să mori pe cruce,
Ca să-mi fie viața, crezând în Tine, dulce!

Tu ai venit din Cer, să-mi dai libertate,
Să numai fiu robită, de patimi și păcate.
Și ai luat pe tine, păcatul meu, cel greu,
Și-urcat-ai Dolorosa, să mori, în locul meu!

Ai primit bătăi, cu bice și nuiele,
Cununa cea de spini, jigniri și vorbe grele!
Oțet, fiere amară, piroane nemiloase,
Durere, ce pătrunde în măduvă și-n oase!

Acceptat-ai toate, Tu Fiu de Lumină,
Cu moartea-Ți să plătești, orice murdară vină!
Te-ai lăsat Isus, pe cruce țintuit,
Între doi tâlhari, disprețuit și umilit!

Dar ai știut Isus, că prin sfânta Ta răbdare,
Împlinești un Plan mare de salvare!
Știut-ai că a Tatălui Sfântă iubire,
Este îndreptată către omenire!

Și prin moartea Ta, cea biruitoare,
Salvați vor fi oameni, salvate popoare!
Dar oare înțelege astăzi omenirea
Că tot ce mai dăinuie, este doar iubirea?

Oare înțelegem că Lăgământul Nou,
Este chiar Iubirea, nu legi fără ecou?
Isus Cel răstignit, este astăzi Viu,
E Atotputernic, e Dumnezeul-Fiu!

De vrei să ÎL urmezi, fii și tu Iubire,
Răstignește astăzi, păcătoasa-ți fire!
Căci El S-a dat ca jertfă pentr-al tău păcat,
Dar îți cere azi, un suflet nepătat:

O inimă întreagă pentru Dumnezeu,
Milă pentru om – aproapele tău!
Să Îl cunoști pe El, și marea Sa iubire,
E singura Cale, înspre mântuire!