La Calvar şi noi avem o vină

În prag de seară, lumina dă să fugă.
Negura nopţii se culcă sub lună,
Stele feeric lucesc pe bolta vie
Sub aripa cerului în armonie.

Singur, prin grădina Ghetsimani cu jale,
Cu amar Isus plânge a noastră stare.
Cu lacrimile-n sânge, în rugăciune,
Să facă voia Tatălui pentru tine.

Dar Iuda, al Său ucenic nechibzuit,
Cu mulţime mare după El a venit.
Pe Isus L-a vândut pentru treizeci arginţi,
Preţul trădării, întocmai cum a fost scris.

De sărbători un deţinut era salvat,
Aşa lui Isus o şansă I-a dat Pilat,
Stăpânului lumii pentru noi întrupat,
Sperând că Baraba va fi cel condamnat.

În noapte Isus e singur la judecată,
Nici o vină nu-I găsi, dar îndată
Ce zorile cuprind pământul păcătos,
Îi pun cununi de spini, îl scuipă pe Cristos.

Mulţimea înşelată strigă-n putere,
În orbire, moartea lui Isus o cere.
Universul întreg şi îngerii din cer,
Priveau cu înfrigurare acest infern.

El a venit la ai Săi, dar nu L-au primit,
Spre Calvarul Golgotei Îl mânau grăbit,
Jignit, scuipat, lovit cu crucea în spate
Purta povara în răni însângerate.

Sângele curgea şiroi pe faţa Sa,
Sub loviturile de moarte des cădea...
Trist, cu trupul mistuit în rană vie,
Cu sufletul frânt aproape în agonie.

Ajuns pe culme, la Golgota pe deal,
Grabnic Îl pironiră între cei doi tâlhari...
Ciocanele cu jale în Golgota bat,
O rugă-i ,,Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac"!

Între cer şi pământ cu trupul sfărâmat,
Stă El, Mesia, Domnul Slavei Împărat,
Aşa cum susură lin apa din izvor,
Curge puterea sângelui izbăvitor.

Smerit, trecut-am Golgota de-atâtea ori
Prin ochii minţii cutremurat în fiori,
Privesc la crucea caldă, însângerată,
Unde Isus suferă ca niciodată.

Întuneric se făcu pe pământul livid
Şi întreg universul a încremenit.
O tăcere mută-i în cer şi pe pământ,
Isus, Mesia face noul legământ!

Perdeaua Templului în două se rupe,
Munţii se mişcă şi-s cutremure multe,
Stânci se despică, îngrijorarea-i mare,
Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu moare!

I-au sigilat mormântul cu piatră grea,
Cum în acele zile se obişnuia,
Dar de frică, marii preoţi se gândiră
Cu ostaşi să-L păzească fără oprire.

Lumea plină de păcate n-a înţeles,
El e Stăpânul întregului univers!
E Mesia, Fiul Celui ce'I veşnic viu,
E Domnul Domnilor şi al cerului Fiu!

Prin prooroci Dumnezeu ne-a spus mereu,
Isus Cristos e Mesia, e Fiul Său.
Şi, după trei zile L-a înviat din morţi,
E mântuire, e viu! E viu pentru toţi!

Prin grădina Ghetsimani şi azi cu jale,
Cu amar Isus plânge a noastră stare...
Pe Golgota, prin Jertfa Sa minunată,
Glorie Lui, a mântuit lumea toată!

Slavă Ţie Doamne, Isuse, miel divin,
Cu haina albă, spălată, la Tine vin,
Pe cale curăţată, comoară aleasă,
În Cortul de Sus să fim veşnic Acasă!
Amin!