Jertfa Divina

E-o zi de primavara insorita,
Ajun de mare sarbatoare,
Cetatea-ntreaga se framanta
Multimea toata-i in miscare.

Alearga copiii, alearga femei,
Barbatii si ei alearga intr-una,
Ei merg inspre Templu sa cumpere miei
C-asa li se cere in legea strabuna.

Doar marele preot aduna soborul,
Si-n taina pregatesc o jertfa mareata,
Ea nu e ca jertfa de miei adusa tot anul,
Ci-i jertfa divina ce lumii da viata.

Odata ce planul a fost intocmit,
Ei cauta un om sa le vanda Mielul,
Si l-au gasit pe Iuda ce singur s-a oferit,
Pe 30 de-arginti sa-si vanda Stapanul.

Din clipa aceea, Isus isi incepe calvarul,
Si plin de-ntristare se roaga-n gradina:
"O, Tata sfinte, departeaza paharul,
Dar nu voia Mea, Tata, ci a Ta sa ramana!"

Deodata, un strigat sinistru rasuna in noapte,
Cu Iuda si preotii in frunte o gloata se-aude venind:
"Prindeti-L, luati-L, sa-L ducem la moarte!"
Strigara cu totii spre Mielul cel bland.

L-au dus la Caiafa vineri dimineata,
Si cautau cu totii sa-I gaseasca o vina,
Dar Cel care-i Calea, Adevarul si Viata,
E fara pacat, e de natura divina.

Dar pentru a-mplini ce scrie in Scriptura,
Maretul Fiu de Dumnezeu,
Se lasa judecat de oameni plini de ura,
Pentru-a plati pacatul meu si-al tau.