Iuda, cel din Joia Mare...

A fost o seară diferită,
O cină cum n-a existat,
A fost de Tatăl pregătită
Iar Fiul nu a pregetat!

În jurul unei mese, Domnul,
Cu ucenicii a cinat.
Isus, descoperea pe omul,
Pe Iuda care L-a trădat!

“Acela ce-a-ntins cu Mine
Mâna-n blid şi a mâncat,
Acela poartă în sine
Vina sângelui vărsat.”

Iuda l-a‘ntrebat pe Domnul
Dacă nu cumva e el…
“Eu sunt Doamne, eu sunt omul?”
De-atunci, n-a mai fost la fel!

Privind arginţii din pungă
Şi-apoi ochii lui Isus,
Privindu-i pe cei de lângă
Pe ucenici, ce-o fi spus?

Poate nu a spus cuvinte,
Poate lacrimi n-a avut.
Dar ce-o fi avut în minte…
Oare nu l-o fi durut?

Oare preţuia argintul
Mai mult decât pe Mesia?
Ce i-o fi oprit avântul
Ce i-o fi adus urgia?

A trăit şi el cu Domnul
A văzut minuni şi el!
Nevegherea, poate banul,
L-au adus în acest fel…

Poate sunt motive multe
Dar Iuda-i tot vinovat!
A rupt între ei o punte
Ce pe veci i-a depărtat.

Prea târziu s-arunce-argintul
Doar atunci a regretat
Când L-au osândit pe Domnul,
S-a dus şi s-a spânzurat…

Oare n-ar fi fost iertare
Chiar şi pentru vina lui?
N-ar fi primit îndurare
De-o cerea el Domnului?

“Lăudat să fie Domnul”
Asta Iuda a-nsemnat!
De atunci tot fuge omul
De-aşa nume greu pătat.

Cine-ar vrea aşa un nume
Cine ar fi onorat?
Când toţi oamenii prin glume
"Vânzător" te-ar fi strigat?

Acum văd ce mult contează
Numele pe care-l porţi.
Oamenii ce nu veghează
Iuda se numesc cu toţi!

“Lăudat să fie Domnul”
Partea bun-a numelui
Sau: “Iată-l pe vânzătorul”
Aşa-i numele oricui…

Vânzătorii azi sunt mulţi
Şi chiar noi L-am condamnat…
De eşti Iuda astăzi poţi
De Domnul să fii iertat!

Mai apoi, cu toţi să spună
Când vor auzi ecoul
Viaţa ta, aleasă strună:
“Lăudat să fie Domnul”!