Isus, Regele nostru

-"Cine vine spre cetate,
Având mâinile legate?"
-"Vine cel plin de mânie,
De ranchiunã, de trufie,
De invidie şi urã,
Urâtorul de Scripturã!
Însã, uitã-te cum vine
Şi acel ce face bine,
Ce îşi ţine cãrãruia,
Fãrã grijile altuia;
Şi, din inimã, el strigã:
Aleluia!"

Când mulţimea se adunã,
Fremãtând de voie bunã,
Cel invidios se duce
Şi mai pregãteşte-o cruce,
Cuie şi ciocan şi sfoarã,
Pentru Cel ce o sã moarã,
Purtând sacii de pãcate
Pe nevinovatul spate,
Pentru toate inimile
Încuiate.

Cei ce cântã, strigã: "Pace!"
Cel rãu, rea inimã-şi face.
Unii-s plini de bucurie
Alţii, însã, de mânie;
Ramuri de finic, în mânã,
Aşternând, pe jos, mantale,
Versuri biblice îngânã;
Un viu freamãt de-adorare
Prin popor îşi face cale,
Încât orişice fãpturã
Sã-şi deschidã a sa gurã
Şi, din inimã, sã strige:
"Osanale!"

-"Binecuvântatã fie,
Sfânta Ta Împãrãţie!
Şi Acel ce va sã vinã,
Sã ne scoatã la luminã!"
Şi rãspunde tot poporul,
Privind spre Mântuitorul:
-"Osana! Aşa sã fie!"
Doamne, câtã bucurie
Sãrbãtoarea sfântã-mparte!
Viaţã, inimilor moarte,
Ne aduse, din mãrire,
A lui Isus arãtare
Pe un mãgãruş, cãlare!
Toate fãpturile Tale,
Chiar cei mici strigã şi cântã
Osanale! ...