Isus Nazarineanul, Regele iudeilor, pe cruce...

Isus Nazarineanul, Regele iudeilor, pe cruce, vorbind..

„Ce-am scris, am scris!” a spus, decis, Pilat
Și a lăsat tăblița neatinsă,
Vestind că Isus este Împărat,
Cu-o-mpărăție-n inimă cuprinsă!

Regatul Lui nu e din lumea mică,
Ci este invizibil pentru răi,
E din dimensiunea veșnică,
Un templu tainic pentru toți ai Săi!

Cum Moise șarpele a înălțat,
Să-l vadă toți, să fie vindecați,
Isus Se prefăcuse în păcat,
Și-a fost hulit, ca noi să fim iertați!

„Tâmplarul a fost pironit pe lemn,
Să se coboare, dacă e Cristos!”
În cor strigau al iadului îndemn,
Cei împietriți, voind să-L tragă-n jos!

Dar Regele rămase înălțat,
În chinuri, a iertat pe un tâlhar:
„Azi vei fi-n rai, îți spun cu-adevărat!”
Sângele-I sfânt nu curse în zadar!

Sutașul, lângă cruce-a declarat
Că Regele e Fiu de Dumnezeu,
Căci a fost răstignit nevinovat,
În locul lui Baraba și al meu!

Romanul auzise, fiind călău,
Ce rugăciune a rostit Isus:
„Tată, ei nu știu, iartă-i că fac rău!”
Și a rămas în inimă străpuns!

Pe noi, ce vorbă-geamăt, de pe cruce
Ne-a preschimbat, în ai Jertfei copii?
Poate umanul strigăt: „Mi-este sete!”
De la Stânca-Izvor de ape vii !

Amarul: „Eli, Lama sabactani?!”
Ne-a cercetat inimă și rărunchi:
Cum singur a murit El pentru oameni,
Și ne-a adus la cruce, în genunchi!

Pe mame, în dureri le-a consolat
Grija-I pentru Maria, ce plângea,
Cum Domnul, alt sprijinitor i-a dat:
„E fiul tău! Ioan, e mama ta!”

Ultima a fost sfânta rugăciune:
„Tată, îmi dau Duhul în mâna Ta!”
Supremul „S-a sfârșit!”salva o lume,
Iubirea triumfând pe Golgota!

A fost atât de greu de îndurat
Tabloul crucii, Jertfa fără pată,
Că soarele în doliu s-a-mbrăcat,
Pământul s-a cutremurat, deodată!

Pe tronul de slavă, la dreapta Măririi
Isus, cercetezi inima noastră:
Și vezi: cât ne mișcă Jertfa Iubirii?
Ori ne-a cutremurat viața toată!

În doliu stăm, în post și-n rugăciune
Comemorând prin vorbe-o răstignire?
Sau am murit față de eu și lume,
Ca să-nviem prin Tine, la Răpire?

Amin!