Isus e viu cu-adevărat

Se-ascunde luna printre nouri şi stelele trenă-i urmează,
Prin crengi răsună trist ecouri, natura strigă și oftează,
Se scutură cerul cu jale şi-și plânge lacrimile zeci,
Chiar și măslinii jos în vale, se ofilesc pe unde treci,

Treizeci de-arginți, o sărutare, atât ai valorat Isus,
Pentru o Iudă trădatoare, ce înspre moarte Te-a condus,
Dar n-a știut el, blestematul, că e-nșelat de pustiire,
A luat asupra lui stigmatul, cu gândul la îmbogățire,

Mult prea târziu-și veni în fire, când Te-a văzut pe Tine prins,
S-a rupt pe veci de-a Ta sfințire şi remușcarea l-a cuprins,
Ce preț Ți-a pus Iscarioteanul? Când punga cade la pământ,
Zornăie-n piatră gologanul şi Iuda plânge, este-nfrânt,

În ton lugubru, balansarea şi ştreangul, spune lumii-ntregi:
„Prieten, să n-alegi trădarea, căci doar ce semeni, tu culegi!”
Planul divin de mântuire, iubirea Domnului Isus
Și jertfa Lui pentru-omenire, prin moarte, moartea a răpus,

Crucificat, Om al durerii, a înviat cum a promis
Și tare s-au temut străjerii, când s-au trezit ca dintr-un vis,
Mormântul gol și giulgiul care, înfășurase pe Isus,
Le-a dat atâta-nfiorare, Mesia, cel venit de sus,

S-a împlinit Scriptura, iată, pe drumul spre Emaus, El,
S-a arătat încă o dată, chiar Domnul Sfânt, Emanuel,
Nu și-au dat seama ucenicii, tristețea lor le-a stins vederea,
Din cauza groazei și a fricii, nu I-au simțit atunci puterea,

Doar când s-au așezat la masă, ca să cineze, pe-nserat,
Prin frântul pâinii Domnul lasă, în mintea lor un gând curat,
Se deșteptară, cu uimire, sărind în sus de fericire,
Exclamă: "Este Sfântul Mire! Isus e viu, să dăm de știre!"

Ţi-aducem laudă, onoare şi-Ţi mulţumim că Te-ai jertfit,
Îţi mulţumim pentru iertare, eşti Dragostea din infinit,
Isuse Îți cântăm mărire, prin moarte pe moarte-ai călcat,
Ești drumul înspre nemurire. Isus, ești viu cu-adevărat!

30/03/13, Barcelona-Lucica Boltasu