Isaia 53

Iată calvarul începuse, sub judecata lui Pilat
Fariseii bucuroși se uită, acuzându-L pe Împărat
Gloata-ntreagă într-un glas strigară, uitându-se la El de sus
Eliberați-l pe Baraba, răstigniți-l pe Isus

Deși a fost curat, cinstit, fără niciun pic de vină
Inima oamenilor, de ură și întuneric le era plină,
Așa că-L găsi vinovat, pe El, pe marele Împărat
Pe Cel ce iubirea sfântă oamenilor Și-a arătat

A fost scuipat de oameni, bătut cu bicele romane
Încoronat cu spini și străpuns de a urii piroane
Cărâdu-și singur crucea, pe dealul ce urma să moară
A luat vina noastră și a lumii-ntreagă ocară

Obișnuit cu suferința, disprețuit, și de toți oamenii find părăsit,
Îți întorceai fața de la El crezând, că de Domnul este pedepsit
Pe dealul Golgota, povara oamenilor a-nceput s-o urce
Ca apoi să moară, plin de durere, jertfinde-Se pe-o cruce

Sângele șiroi curgea, prin rana piroanelor din mână
Cerul-ntreg se-ntunecase, ascuzându-și a sa lumină
Între doi tâlhari muri și îngropat printre cei răi
Ca să fim iertați apoi și să fim copii Săi

Deși a fost un împărat, Fiul Sfânt de Dumnezeu
Fără un pic de-nșelăciune, plin de dragostea mereu
A venit să ne salveze, de pacatul lumii întregi
Ca să moară pe o cruce, fiind străpuns de cuie reci

Dar nici moartea nu L-a putut ține, pe Fiul lui Dumnezeu
Căci după a treia zi a înviat, și ne-a șters păcatul greu
Cu iubire azi ne cheamă, vrând cu El să înviem
Cu Domnul să ne unească, de El să ne-apropiem.