Intrarea în Ierusalim...

Intrarea în Ierusalim...


O zi minunată din mireasma florilor,
Se umple orizontul de curcubeul luminii.
Ninge cu petale în adierea gândurilor.
Amintind speranța veșniciei inimii.

Isus dis de dimineață strălucește sublim
Și soarele tot mai puternic pe cer se arată.
Demult p-un măgăruș intrase-n Ierusalim,
Cărarea era un covor, cu flori presărată.

Mulțimea striga plină de bucurie:
- Osana! Osana în cerurile Preaînalte!
Și acea zi a rămas o vie mărturie.
Cum toți îl condamnaseră la moarte.

Cât de schimbătoare firea omenească!
Azi laudă și mâine ucide fără remușcare.
Dar Isus, iartă, vrea omul să trăiască,
Și împlinește cea mai minunată lucrare.

Se umple zarea de mireasma primăverii,
Strălucește iubirea ce mângâie sufletul,
Bucuria intră în cercetarea inimii,
Simte împlinirea profeției, Adevărul.

Din cer lumina-n inimă pătrunde,
Am o trăire nouă, parcă-s în Paradis,
Isus patrunde în a sufletului unde,
Îmi mărește credința, știu nu e vis.

Cu iubirea, izbăvirea din cer a venit,
Inima cu cerul cântă bucuria mântuirii.
Viața, cu o nouă speranță s-a trezit,
Isus, a schimbat viitorul omenirii.