INTRAREA CU UCENICII, ÎN IERUSALIM

INTRAREA CU UCENICII, ÎN IERUSALIM


Într-un sat au fost trimiși ucenicii lui Isus,
Să-I aducă măgărița, ce acol a fost legată
Ei bine L-au auzit, poruncii Lui, s-au supus
Și spre ce le-a indicat, au pornit atunci, de îndată.

Căci a col o măgăriță și puiul ei așteptau,
La Isus să fie duși, așa cum s-a poruncit,
Cei doi ucenici s-au dus, măgarii legați erau
I-au luat apoi cu sine și înspre Domnul au pornit.

Au ajuns, i-au învelit, haine peste ei au pus,
Și-au pornit în spre cetate, căci mulțimea-i aștepta
Ucenici veneau în spate, călare, era Isus
Și-au pornit încet, agale, Domnul pe drum se gândea.

Domnul era întristat, căci știa ce va urma
Ce va fi de acum înainte și ce avea de făcut,
Oamenii în calea Lui hainele își așterneau,
Să calce Cel Sfânt pe ele, să-I dea totul, ar fi vrut.

Aveau ramuri de finic, cu toți binecuvântau,
Domnul lor intra-n cetate și cu toți doreau să-L vadă
Osanale și cântări, peste tot se auzeau
Și strigau în gura mare, că-n El aveau să se încreadă.

Împărat, ei L-au numit, și-L slăveau neîncetat
Pe Isus, care trecea cu pas mic și gânditor,
Spre mulțimea adunată, Domnul a înaintat,
Cu urale a fost primit de întregul Său, popor.

Dar mult nu va fi să fie și cei mulți, se vor schimba
V a ajunge să-L acuze și moartea, să Îi dorească,
Plini de rău și de putere, la suferință-L vor da
Fără nici o remușcare și fără să mai clipească. .

Amin

Câmpia Turzii, 3 aprilie 2026