În Vinerea Patimilor

Doamne, ziua ce desparte Moartea și viața-n două
Ziua Patimilor Tale iarăși ne-ai adus-o nouă
înaintea lui Caiafa iar ești dus la judecată
iarăși Ți se caută vină, martori mincinoși Îți cată
caută litere de Lege care să-l îndreptățească
să Te judece la moarte și puterea să-Ți zdrobească,
caută crucea suferinței să Ți-o facă cât mai mare
nimicirea mai deplină, chinurile mai amare,
duhul urii lui Caiafa iar Te scuipă cu ocară
și-ar dori ca lumea-ntreagă răstignirea să Ți-o ceară
ar dori să-Ți bată-n palme și-n picioare mii de cuie,
ar dori să-Ți vadă râuri Sângele curgând la vale
ca apoi cu glas de miere și cu suflet plin de jale,
apărând credința dreaptă, priceput să-nvinuiască.

Ai să urci din nou Calvarul, Te vor arde iarăși spinii
dar pe umerii Tăi astăzi mii de cruci Îți pun creștinii,
după Tine gloata umblă și Te scuipă și Te-njură
îndreptând spre Tine pumnii și privirile cu ură
și ești Singur, nu-s cu Tine nici apostolii, nici Mama,
nimeni Fața-nsîngerată să Ți-o șteargă cu marama,
nu-i nici Simon Cirineanul, nici femeile ce-ar plânge
numai ochi aprinși de ură și călăi setoși de sânge.

Sus pe Dealul Căpățînii numai Crucea Ta mai este
astăzi pe tâlhari Isuse lumea nu-i mai răstignește,
nu-Ți mai plânge lângă Cruce ucenicul drag și Muma,
nici Maria Magdalena... Singur, Singur stai, acuma.
Iuda nu se mai ucide, nici măcar un plâns nu-i vine
toți ai Tăi se tem să-i știe cineva c-au fost cu Tine.

Iată, însă vin spre Cruce, Doamne fiii Jertfei Tale
cei născuți în suferință și crescuți cu rod de jale,
botezați cu foc de Duhul, curățiți între prigoane
și răscumpărați cu sânge curs din miile de rane.
Alungați de lume Doamne fără drept și fără milă,
prigoniți de toți asemeni și priviți de toți cu silă,
scoși cu fapte de osânde și cu nume de ocară,
gata și din Sfânta-Ți Casă să ajungă dați afară.

Iată-i vin sub Sfânta-Ți Cruce, Scump Mântuitor, la Tine
oile îndurerate și lovite și puține
care cred puternic însă în dreptate și-nviere
și se bizuiesc pe Marea și Eterna Ta Putere... . Pregătiți de suferință ridicăm spre Tine glasul
nu de cruce și de jertfă să ni se ferească pasul
nici să ne scutești pe lume de prigoane și de jale
- ci să vină mai degrabă Slava Învierii Tale!
Să nu fie întristarea prea amară și-ndelungă
peste marginea puterii nici un chin să nu ne-ajungă
vremea încercării grele cât mai grabnic să sfârșească
să se-ntoarcă iar lumina și-nvierea să sosească.

- Până-atunci ne dă Isuse o credință răbdătoare
să rămînem lângă Tine tari prin orișice-ncercare
și oricît va să-ntârzie, noi să credem c-o să vină
din tristețea ei să trecem în eterna ei lumină.