În grădina Getismani!

Într-o noapte-ntunecoasă
Rece, a lunii de nisan
Domnul intră să se roage,
În grădina Getismani
*********************
După fiecare pom,
După fiecare scoarță,
Privesc ochii celui rău,
Gata ca să ispitească.

Ochii-n cap i se bulbucă
Și încep să strălucească,
Se gândi că-i vremea lui,
Și-avea ca să-L nimicească.

Domnul intră în grădină
Si începe-a se ruga.
Satan tremură de spaimă,
Că nimic nu înțelegea.

-Tată! Tată! Strigă Domnul
Ia paharul... dacă-ai vrea...
Toată murdăria lumii,
Știa că are să bea.

-Însă, nu fă ce voiesc,
Cu putere se ruga,
Cu broboane mari de sânge...
Facă-se doar voia Ta!

Pielea-I era sângerată
Și cu boabe de argint
Lacrimile-I spălau fața
Și se scurgeau pe pământ.

Mai târziu, de sus coboară
Îngerul, să-I dea putere,
Să-L slujească cu iubire,
Să-I aducă mângâiere.

Duhul Lui pătrunse timpul,
Tot ce lumea va trăi,
Tot amarul... suferința. .
Pe toate le va sorbi

Toate, toate vor fi puse
Într-o cupă-nveninată
Să plătească răul lumii
Întinsă de al Său Tată

Ceasul rugăciunii zboară,
Risipindu-se pe dată,
Însă, iată, în grădină,
O solie se arată.

Domnul meu! îi zise Iuda...
Și-L oprește cu-n sărut...
Era semnul ce spunea:
Pe Acesta vi-L-am vândut.
**************************
Iuda, Iuda! ... zice Domnul,
Tu, arginții ți-ai luat,
M-ai vândut la-acești păgâni
Cu-n nemernic sărutat.

În curtea marelui preot
Satan un brânci greu i-a dat
Când ucenicul Său
Ca un nebun, L-a lepădat.

L-a însoțit pe Dolorosa
Uimit, mirat de chinul Său.
Atunci, nici el nu mai credea,
Că ești Fiul Lui Dumnezeu.

Rânjind în sus sub cruce,
Un zar, în praf a aruncat,
A câștigat ca un mișel
Cămașa de Ți-a apucat.

Cu-o cârpă-n mâna lui,
Satan în palme și-a scuipat,
Frecându-le cu bucurie,
Crezând c-a câștigat.

Juca grotesc sub cruce
În slave goale, efemere
Dar Domnul capul i-a zdrobit
Storcându-l de putere.

Cu ultima putere,
Călcâiul I-a zdrobit.
Poate-a știut sau, poate nu...
Cuvântu-a împlinit. Amin!