În duh și în adevăr

În duh și în adevăr

"Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui
trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”
Ioan 4/2 4

Arbori înfloriți, pe câmpia mănoasă;
Zboară rândunele, pădurea -i voioasă.
E sărbătoare, dar ulițele-s pustii:
-Unde s-a ascuns omul, Domn din Veșnicii?

El, care cutreieră munte și câmpii,
Unde Îl așteaptă pe Cel din Veșnicii?
Unde e forfota și larma cea mare,
Parfumul de flori de mai și sărbătoare?

-Mi-am trimis poporul în odăița sa,
Eu voi veni la el când mă va chema.
Voi intra în cetate cu raze de soare,
Iar el va înălța în duh, osanale.

Gându-mi culege o ramură de finic,
Caut și eu acum Pasul Celui Veșnic.
Trec pe un alt drum, pe muntele celălalt,
Dar nici aici nu este Pasul Preaînalt!

Mă încui în odaie, ascuns de lume,
Pe ramul de finic o perlă voi pune.
Deschid Poarta de aur din Ierusalim:
-O, vino, Isuse, Mântuitor divin!

Sunt în odaie; Cineva bate usor,
La Poarta inimii: un glas Mântuitor.
Iar vântul, strigă printre ramuri de finic:
-Binecuvântat e Cel ce este Veșnic!

Vine Isus pe a inimii alee,
Eu aștern ramuri şi flori de azalee,
Strig plin de bucurie, mă uit în sus:
-Mântuiește-ne Doamne, Domnul meu Isus!

S-a împlinit vorba ce-a spus-o Isus:
"În duh și adevăr să vii la Cel de Sus!"
Aici e Domnul, în al meu Ierusalim:
- Osana, Osana, Isus, Rege divin!

Se mai aude pasul de Mântuitor,
Isus mai pășește pe verdele covor,
Intră în inimi, El zguduie pământul:
"-Eu sunt Salvatorul și nu este altul!"

Mieii aleargă pe câmpul verde, mănos,
Zboară Porumbelul, se rotește voios,
Binecuvântat e Cel ce vine de Sus:
-Tu ești Salvarea noastră, Doamne Isus!