În ceruri

În ceruri

În ceruri s-a făcut tăcere,
Când glasul Celui Veșnic a-ntrebat:
Cine dorește a răscumpăra din moarte,
Întreaga omenire care zace în păcat?

Trecu un timp în care nici o voce,
Nu s-a găsit a spune da sau nu,
Dar după acea tăcere așa cumplită,
Veni un Miel la tronul Celui Sfânt.

Și astfel risipi greaua tăcere,
Când glasul răsună așa duios,
Trimite-Mă pe Mine, o Stăpâne,
Căci vreau să fiu în totul de folos!

Doresc ca omenirea a fi salvată,
Din gheara morții-n care zace neștiind,
Accept să împlinesc a Ta chemare,
Chiar dacă cerul îl voi părăsi…

Eu știu că-i scrisă-n suluri biruința,
Și mă încred deplin în brațul Tău,
Căci Tu vei împlini făgăduința,
Și mă vei ridica apoi la tronul Tău.

Dar pân-atunci, cu dragoste, o Tată,
Voi coborâ în Betleemul lui David,
Cum scris-a despre Mine-n cărți profeții,
Că Mă voi naște într-o iesle negreșit,

În umilință, în sărac locaș,
Tu ai ales să vin în astă lume,
Printr-o fecioară Tu ai pregătit,
Venirea Mea din slavă, o Stăpâne…

Și astfel se-mplinea Cuvântul scris,
Vestit de multă vreme prin Isaia,
Fecioara Îl va naște negreșit,
Pe-al lumii Împărat, chiar pe Mesia!

Trecură anii, și crescu Ieshua,
Erea plăcut, și-n toate negreșit,
Și înainte să-nceapă lucrarea,
Din ceruri, Tatăl a mărturisit…

Și Duhul Sfânt din cer se coborâse,
În chip frumos, gingaș de porumbel,
După ce Isus a făcut mărturisirea,
Primind botezul la Iordan, cum rânduise Dumnezeu,

Atunci din cer Tatăl mărturisește,
Acesta-i Fiul Meu iubit ce L-am trimis,
De El să ascultați căci vă îndrumă,
Pe calea sfântă, spre Eternul Paradis!

Și-apoi Isus fu dus chiar în pustie,
Să rabde foamea și să fie ispitit,
Dar El a biruit toată ispita,
Că-n inimă Cuvântul Sfânt era sădit,

Și săvârși apoi din plin lucrarea,
Vestind Împărăția cea de sus,
Hrănind și vindecând mulțimea,
Iubind și dăruind tot ce-a avut.

Și mulți veneau la El plini de credință,
Și Îl urmau în toate bucuroși,
Dar asta nu plăcu celor din frunte,
Și căutau un martor mincinos,

Și preoții, sinedrul, se uniră,
Și uneltiră împotriva Lui Isus,
Nu suportau să vadă cum mulțimea,
Îl proclamau Mesia, Cel Promis,

Și astfel îl găsi pe ucenicul,
Ce nu era cu inima în totul pentru El,
Și îi dădu 30 de-arginți în schimbul,
Unui sărut care vindea Divinul Miel,

Și se înfăptui astfel lucrarea,
Ce se vestea; că va fi dat în mâna lor,
Dar blând, smerit, Isus n-a deschis gura,
Ci a răbdat umil, ocara tuturor!

Și la Pilat Îl duse, chiar în curte,
Să ceară ca să fie răstignit,
Preoții, cu o ură neîntâlnită,
Doreau să-l vadă atârnat, pe lemn murind.

Uitase toți de marea bunătate,
De semnele, minunile ce le făcu,
Și pentru că preoții spun: ”la moarte!”
Poporul se unea cu ei acum…

Dar ce-a făcut? Pilat îi întrebase,
Însă ei într-un glas strigau asurzitor,
La moarte cu acest om zis Mesia,
Îl vrem azi pe Baraba, liber om!

Și astfel ei cerură ca Ieshua,
Să fie atârnat pe-o cruce pus,
Fără să știe că-mplineau Scriptura,
Și că din moarte învia-va iar Isus,

Ce greu a fost păcatul omenirii,
Când pe Calvar Isus a fost străpuns,
Ca să plătească prețul mântuirii,
El a-ndurat tot chinul greu tăcând.

Și moartea Lui a fost ne-asemuită,
La ceasu-al șaselea-ntuneric se făcu,
Și chiar perdeaua fuse ruptă-n două,
Prin moarte, Isus cale liberă făcu…

Uimit și îngrozit rosti sutașul,
Cu adevărat acesta-i Dumnezeu,
Și de departe îl plângeau aceia,
Ce Îl iubeau, și-l prețuiau ca Fiu de Dumnezeu.

Satan crezu că bătălia-i gata
Și că va tiriumfa învingător,
Isus era-n mormânt cum spuse gloata,
Erea mulțumitor, de uneltirea lor,

Dar nu știa că biruința vine,
A treia zi când Isus a-nviat,
Și ca atunci și moartea fu învinsă,
Când din mormânt Isus s-a ridicat.

Și mii de voci au răsunat: Osana!
Al nostru împărat a biruit!
Răscumpărați suntem acum prin jertfa-I,
Iertați de-orice păcat și mântuiți!

Și astăzi peste veacuri El domnește,
Stă sus în cer la dreapta Celui Sfânt,
Și pentru noi, cu drag El mijlocește,
Și pregătește-n cer locașul sfânt,

Să ducă sus în a Sa împărăție,
Pe toți cei ce-L iubesc și L-au primit,
În viața lor ca Salvator și Rege,
Și Îl așteaptă-n fiecare zi, spre cer privind!

Nu mai e mult, și trâmbița suna-va,
Și Mirele pe nori va reveni,
Să-și ia în Slavă scumpa Sa mireasă,
Când alergarea pe pământ se va sfârși!
Amin!
A. M.