Iisus și Pilat

Iisus, ca întotdeauna e preocupat întâi
Cu ce vine de la Tatăl, ca să-I facă voia Lui.

În grădină L-a vrut Tatăl doar să zică un cuvânt
Și să culce o armată de oameni jos la pământ.
Aici, Tatăl schimbă rolul – Îl vrea pe Iisus legat
Ca să fie dat la moarte și apoi crucificat.

Iisus le-a primit în taină, tot atât de-ascultător –
Și puterea din grădină, și-un Pilat judecător,
Căci El le primea pe toate din mâna cea iubitoare
A Tatălui Său din ceruri fără semne de-ntrebare.

Cu armata din grădină S-a purtat cu bunătate
Căci culcându-i cu putere, le-a dat posibilitate
Să Îl vadă cine este și să poată, dacă vor,
Să vadă-n Iisus din față, Dumnezeul Creator.
Dar n-au vrut să-L recunoască. Și atuncea, iubitor,
El Și-a arătat puterea, dându-Se în mâna lor.

Cu Pilat la fel Se poartă încercând să-i lămurească
Că poziția instanței asta judecătorească,
A primit-o de la Tatăl – Dumnezeul creator.
Deci, Pilat, Tatăl din ceruri Mi te-a dat judecător.

Deci Iisus nu avea treabă cu Pilat care făcea
Voia Tatălui din ceruri, după cum îi poruncea.
Prin armata din grădină, și printr-un Pilat nedrept,
Iisus Îl primea pe Tatăl, plin de dragoste și drept.

Vreau să fiu și eu ca Domnul liniștit și plin de pace
Oricând și orice în viață, mi s-ar zice, mi s-ar face?
Am să văd în toți și toate mâna Lui cea iubitoare
Dăltuindu-Și chipul veșnic, în viața mea trecătoare.