Hristos a înviat!

Hristos a înviat!
Alexandru Vlahuţă

1. S-au spăimântat stăpânii lumii
La glasul sfântului Profet
Şi-un duşman au văzut în Fiul
Dulgherului din Nazaret!

2. El n-a venit să răzvrătească,
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colindă lumea
Şi mulţi hulesc în urma Lui.

3. Şi mulţi cu pietre Îl alungă
Şi râd de El ca de-un smintit:
Isus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic si smerit!

4. El orbilor le dă lumină,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

5. Şi tuturor, deopotrivă,
Împarte darul Lui ceresc-
Şi celor care cred într-Însul,
Şi celor ce-L batjocoresc.

6. Urască-L cei fară de lege…
Ce-I pasă Lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

7. Din toată lumea, asupriţii,
În jurul Lui s-au grămădit,
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul Lui au amuţit:

8. „Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc”…

9. Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus.

10. Au râs şi Te-au scuipat în faţă
Din spini cunună Ți-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni deasupra-Ți s-au crezut…

11. Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-I acoperiţi,
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi…

12. S-au veselit necredincioşii
C-au pus Luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de pe Calvar,

13. Şi valurile-i neoprite
Peste pământ se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.

14. Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric,
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi… Hristos a înviat!