Hristos a înviat!

Se-mbracă natura în straie de sărbătoare,
Răsună, de jos până sus, o veste fermecătoare,
Se aud îngeri cum murmură-n coruri,
Se-nalţă imnuri de osanale în fantastice zboruri.

E piatra răsturnată de pe mormânt,
Tresaltă de bucurie un întreg pământ,
Întrucât Cel ce-a murit, pe cruce, nevinovat
Se-ntoarce astăzi, triumfând, căci a înviat.

Lanţurile morţii nu l-au putut ţine legat,
Căci le-a zdrobit, cu puterea dumnezeirii le-a călcat,
Şi n-are nicio rană, s-a şters a Sa durere,
S-a scuturat de orice povară, trezindu-se la putere.

A răbdat palme, biciuri, spini, cuie... ca tu să fii curăţit
Să ţi se şteargă păcatele, indiferent de câte ai săvârşit,
Dar acum e viu şi-n Vecii Vecilor trăieşte
Mormântul gol, săpat în stâncă, o dovedeşte.

S-a împlinit, cu prisosinţă, Cuvântul Sfânt
Şi-a lepădat, pe veci, al morţii veşmânt,
S-a ridicat din toată suferinţa – împăcat,
Că pentru tine a murit şi-a înviat.

Îţi dai tu seama cu ce preţ te-a cumpărat
Şi ce sarcină imensă asupra Sa a luat?
Cum ai să vii ’naintea Lui, ce ofrande i-ai adus?
Eşti conştient de recunoştinţa ce i-o datorezi lui Isus?

Nu-ţi bate joc de dragostea Lui curată
Şi nu-L mai condamna la răstignire încă o dată,
Apropie-te de El cu un val de umilinţă
Şi nu te lăsa mânat, orbeşte, de necredinţă.

Adu-ţi degetul şi pune-l în palma Lui
Să simţi urma făcută de bătaia unui cui
Şi dacă, până acum, preţul plătit nu l-ai ştiut
Răscumpără, prin pocăinţă, timpul pierdut.

Nu fi nepăsător faţă de o aşa iubire,
Trezeşte-te acum şi adu-I mulţumire,
Căci pentru tine Si-a ales destinul greu
Şi rana făcută, de păcatul tău, va rămânea mereu.

Nu dormi uitat, fără speranţă, în pustiul mare
Ridică-te şi strigă cu forţă – tare,
Cântă cu bucurie Celui ce te-a scăpat
Căci astăzi, din morţi, Hristos a înviat!