Grădinile Domnului.

Grădinile Domnului

Nu-i grădină ca Edenul
Și nici ca și Ghetsimani
Amândouă au dăinuit
Peste veacuri, peste ani

Una, e oglinda vieții
Și cealaltă a iubirii,
Când ne oglindim în ele
Vedem jertfa mântuirii

Pentru mine pentru tine
Pentru orice păcătos
Într-o zi de primăvară
A murit Isus Hristos

Cu o seară înainte
În grădină a intrat
Pe o piatră rece, seacă
Palmele și-a așezat

Atunci piatra înmuiată
De sânge, ce picura
Sărutase palma care
Cuiul, o va spinteca

Ghetsimani grădină sfântă
Crengile și-a scuturat
Cu suspine negrăite
Rugăciunea și a strigat

Cerul s-a umplut de stele
Îngeri au îngenunchiat
Pentru Domnul lor Cel bun
Fața-n lacrimi și-au scăldat

Numai un tufiș de spini
Pe cel rău adăpostea
Fără nicio tulburare
Palmele și le bătea

Chipul negru de catran
Parcă a căpătat lumină
Văzând chinul, tulburarea
Petrecute în grădină

Fruntea aspră înpietrită
De coroana întunecată
Se cârcise ca o cârpă
De la aspra judecată

Însă ne băgat în seamă
Pe Golgota s-a urcat
Așteptând să înceapă lupta
Cu cerescul Împărat

Ceru-întreg și-ntreaga fire
Mijloceau lângă Isus
Numai omul fire slabă
În grădină doarme dus

Tată! Tată! strigă Domnul
Fața lacrimi e scăldată
Dacă este altă cale
Nu-mi da cupa-nveninată

însă nu fă cum voiesc
Domnul iarăși se ruga
Vreau Tată ca-ntotdeauna
Să se facă voia Ta

Mai târziu, începe lupta
În tăcere Mielul Sfânt
De Caiafa, de Pilat
La moarte e osândit

Dar osânda i-a fost cruntă
Clocotită-n nedreptate
Biciul aspru îi smulgea
Carnea sfântă de pe spate

Era înconjurat de gloata
Ce mâncase a Lui pâine
Ce striga înfuriată
Răstigniți-L ca pe un câine

Chiar și azi mai strigă unii
După ce pâinea-I mănâncă
Fiindcă n-au un piept decât
O frântură dintr-o stâncă

A luptat cu brațe goale
Pe o cruce țintuit
Aducând la viată multe
Multe inimi de granit

A înviat acum El șade
La dreapta lui Dumnezeu
Mijlocește pentru lume
Binecuvântând mereu Amin!