Gloata striga: Răstigneşte-L!

GLOATA STRIGA: „RASTIGNESTE-L”


Norii negrii tot cerul întunecau...
într-o zi... de nesăbuită judecată.
Furiile mulțimii... se intensificau...
nici nu știau... ce faptă e acuzată.

Fu Isus... dus la cercetat...
fără vreo urmă de vină...
De la Ana la Caiafa... fu plimbat,
de omul... cel din tină.
Hotărârea... ce s-a luat...
chiar de cei... din marele Sobor,
...i-a fost dată... chiar lui Pilat...
să împlinească... sentința de omor.
Astfel... decizia fu dată...
chiar prin dregătorul ateu.
Era... o sentință nedreaptă.
La moarte dus... un Sfânt evreu.

Văzându-L... Pilat... pe Isus...
e cuprins de întrebări...
caută înțelesul celor ce s-au spus...
și-a mulțimilor de frământări.
Caută vină... și nu găsește...
și nu-nțelege de ce Soborul...
să ia așa o decizie... îl silește.
Lui Isus... își oferă... ajutorul.
Dar Isus... blând îi vorbește...
de puterea... ce vine de sus.
El știe bine... ce se pregătește...
că la moarte va fi dus.

Se spală pe mâini Pilat...
crezând... că va fi absolvit
de loviturile... ce le-a comandat.
Lovituri... ce pe Isus l-au rănit.
- Nu găsesc... în El... vro vină...
spuse Pilat... îngândurat.
-Nu văd... din ce pricină...
...să fie condamnat!
Neliniștea... îl cuprinse...
căuta să-L înțeleagă pe Isus...
și... la o soluție se gândise...
Hotărî... să fie dus...
să-i ofere... grațierea...
să facă poporul alegerea...
între El și un ucigaș vestit...
între Baraba și Cel Neprihănit.

Iată... gloata îmbulzită...
de sobor... ademenită...
indignată... înfuriată....
cu decizia inoculată...
Iată... ei... ce au strigat:
-Baraba să fie eliberat!...
Nu-L vrem pe Isus salvat.
Vina Lui e de nesuportat...
căci Se crede Împărat.
Pe Baraba-l slobozește...
Pe Isus Îl pedepsește.

-Cum să vă fac... eu... pe plac?
Cu Isus... eu... ce să fac?
Mulțimea s-a dezlănțuit:
-Să fie răstignit!...
Pilat... a amuțit.
Apoi... așa le-a vorbit:
„Dar... ce rău a făcut?...”
”...Însă ei au început...
cu a mâniei revărsare...
...să strige tot mai tare
-„Răstignește-L!””
- "Răstignește-L!"
Auzindu-i... năucit a tăcut.
Cu totul s-a pierdut.
Nu-nţelegea a urii strigare,
dezlănțuită cu înfocare.

Privea gloata... în a urii demență,
cum striga cu vehemență:
-Răstignește-L!
-Răstignește-L!
Cu cruzime ei au dat
la moarte... un nevinovat.

Mulțimea adunată,
nu reușea să vadă,
că Cel... din fața lor...
era al lor Salvator.
Era Hristosul... destinat...
să-i salveze din păcat...
să-i scoată din robie.
Ei își doreau... unul... să fie,
un destoinic în bătălie.
Și precum se știe...
voiau rege pe pământ,
nu doreau un Rege Sfânt.
Un viteaz cu arma-n mână...
nu cu armă de lumină.

Plini de mânie ei toți erau...
Adevărul... ei nu-l vedeau.
Ce Har!... Ce taină mare!...
Dumnezeiască lucrare!
Și ce deznodământ...
pentru omul de pe pământ!
Iată!... Cel Sfânt...
a făcut legământ.
Izbăvirea prin har...
un minunat dar.
Dăruia... Mântuirea...
ce-o dă răstignirea.
Glasul meu... din a mulțimi glas...
de peste timpuri a rămas.
Și mâna mea... cu un ciocan,
bătuse cuie... an de an...
în trupul Celui Prea Sfânt,
la Golgota... neînțelegând...
că jertfa de la cruce...
mântuire îmi aduce.

Ce mare Har!... Și ce minune!...
Pot acum și eu a spune:
Isus... e Mântuitorul meu!
Și-am să-L urmez... mereu... mereu...
căci Harul Lui Cel minunat...
într-o zi m-a luminat.
Și-a pus pe veci în mine...
din rodiri divine...
credința mântuirii
și toate roadele iubirii.
Amin!