Ghetsimani și Golgota

Ghetsimani și Golgota

Vreau să intru în grădina
În care Tu ai suferit,
Să fiu de Tine-alăturea
Isuse Preaiubit!

Ai așteptat o vorbă bună,
Ai așteptat și rugăciuni,
Să simțim și noi cu Tine,
Să fim treji, să fim mai buni! ...

Dar noi am adormit, Isuse,
Nici un ceas nu am vegheat,
Eram frânți, cu pleope grele...
Și Tu-‘n zadar ne-ai îndemnat!

Te-am părăsit în agonie,
Când sufereai, doar pentru noi...
Și sudoarea-Ți, ca stropi de sânge,
Curgea pe fruntea Ta, șuvoi!

Și strigat-ai către Tatăl,
Tu, Păstor bun – pentru oi! ...
Cerând în rugi, sfântă putere,
Să poți fi Jertfă pentru noi!

Te apăsa și nepăsarea
Ce era în jurul Tău...
Nevegherea, neputința,
Ce ne biruia mereu!

Părăsit în lupta cruntă,
Din nou la Tatăl ai strigat,
„Tată, dacă-i cu putință,
Paharu-greu, să fie-depărtat.”

Dar n-ai ezitat nicio clipă,
S-accepți voia Celui Sfânt,
Și Te rugai cu umilință,
Căzând cu fața la pământ...

Și iată! Omul – pentru care,
Atât de mult ai suferit –
Învins fiind de neputință,
Din nou, din nou... a ațipit!
***
Și noi suntem, neîncetat,
Într-o „grădină-a suferinței”,
Iar Tu, la veghe ne-ai chemat,
În vederea biruinței!

Dar noi adormim mereu...
Ca atunci, în Ghetsimani! ...
Deși Iuda-i pregătit,
Să vină iar, cu mulți dușmani!

Gloata oarbă iarăși cere
Pe-un „Baraba”-n locul Tău...
Să fie el în libertate,
Iar Tu, „pe cruce”, Domnul meu!

Iar noi, ucenici târzii,
Pășim parcă timizi pe cale,
Și tot mai rar se-aud cântând,
Laude și osanale! ...

Deși se-ntunecă din nou!
Și noaptea va fi grea, confuză!
Noi parcă-ațipim mereu,
Și nu stăm la altar, la rugă!
***
Dar Tu, ai acceptat Isuse,
Cununa groaznică de spini,
Și haina cea stacojie,
Și gama întreagă de chin! ...

Tortura și umilirea,
Bătăi groaznice, scuipări! ...
Păcatul greu – ce omenirea
Ar fi împins-o în văpăi!

Tu ai biruit și teama! ...
Ai biruit tot ce-i rău!
Ai biruit chiar și moartea...
Fiu măreț de Dumnezeu!

Iar nouă, ne-ai trimis putere,
Căci ești Viu în veci de veci!
Ne-ai trimis și mângâiere,
Și viață-n Jertfa Ta, pe veci!

Dar ne-ai lăsat o poruncă:
„Fiți mereu treji și vegheați,
Iar cu candela iubirii,
În jurul vostru, luminați!

Să primiți cununa vieții,
Ce Tatăl v-a pregătit –
Veghind mereu în așteptarea
Celui ce v-a mântuit!”
***
Domnul va veni cu slavă,
Orice ochi Îl va vedea...
Și dreptatea în Numele Său,
În veci de veci, va triumfa!

Ghetsimani și Golgota,
Loc de chin și suferință...
Dar lupta s-a terminat,
Cu marea-I biruință!

Și Jertfa Sa e un Izvor
De putere și povață,
Slăvit să fie Dumnezeu,
Care ne-a dat viață!

Veniți cu toții, să-I cântăm
Laude și-osanale...
Și bucuroși să-L așteptăm,
Pe-al nostru Rege Mare!