Fiul Lui Dumnezeu-Fiul Omului

FIUL LUI DUMNEZEU


Privesc azi la Golgota şi la anii ce s-au scurs...
Şi urmăresc... tot ce-a făcut pentru mine Isus.
Se derulează... înaintea ochilor o lucrare,
Care-mi dezvăluie a sufletului meu iertare.

Blândul Miel duce cu diavolul, un război cumplit,
Care... cu mânie feroce L-a cerut răstignit.
Isus a-împlinit, ce Tatăl spusa-n Sfânta carte,
A răpus păcatul, în jertfa ce iubire împarte.

Nu s-a abătut din planul, pentru care venise,
A împlinit în toate, ce-n Scriptură se scrise.
Seninul cer plin de Slava Celui ce e iubire,
Se scaldă... în milenara lumină, rază feerie.

Iată! E zdruncinat infernul, ce furia-şi varsă,
Căci peste omenire izbăvirea din plin se revarsă.
Cuvântul Iubirii a coborât în pământul uscat,
Să salveze omenirea... muşcată de păcat.

Iubirea eternă peste om toată s-a revărsat,
Planul răului, să fie din temelii clătinat...
N-avea frumusețe, nici strălucire să placă,
El... panteonul iertării, veni, nou om să facă.

La Golgota, care înseamnă locul Căpățânii,
Furioși aruncau săgețile urii... păcătoșii... hapsânii.
Cel în gura cui, nici un vicleșug nu s-a găsit...
A fost pus pe o cruce... între tâlhari pedepsit.

Întunericul se lupta înverșunat cu Lumina,
Deasupra capului Mielului stătea scrisă vina:
„Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.”
Mulțimea fără minte, îi striga batjocoritor:

„Dacă este El Împăratul lui Israel,
să se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!”
„Pe alţii i-a mântuit” Să se mântuie pe sine,
O! De-ai şti omule, că Isus, moare pentru tine!

Râd în nimicnicia lor şi nu se mai opresc,
În nebunia lor, cu ocară, în dispreț îi vorbesc:
„S-a încrezut în Dumnezeu”
Dacă-L iubește? Să-l scape Dumnezeu.

„Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"”
Să vedem acum de-L scapă Dumnezeu.
Dar Isus cu milă se ruga pentru iertarea lor,
Trupul Lui se frângea spre salvarea tuturor.

Fiul de Dumnezeu... ajuns om al durerii...
Disprețuit şi părăsit de oamenii înșelării.
Obișnuit cu suferința... îşi revărsa iubirea.
Coborâse din Slavă... să izbăvească omenirea.

A luat asupra Lui, fărădelegile omenirii,
A purtat suferințele noastre şi chinurile firii.
Zdrobit sub povara viciilor noastre... tăcea,
În smerenie suporta... batjocura ce I se făcea.

Chinuit... osândit... pentru a noastre păcate...
El, Cel fără păcat, suporta loviturile de moarte.
Fără nici o-împotrivire, Isus atârna pe lemn,
Purta cu El păcatul lumii, cu blândeţe şi demn.

„De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea”
s-a făcut întuneric peste toată ţara.” Se revărsa omenirii iertarea.
Omenirea plină de mânie ca vulturul se repezea,
Să-L sfâșie ca pe o pradă ușoară, cu ocară-L lovea.

El se ruga pentru ei, din robie salvați îi dorea.
Plin de dragoste și plin de milă... la ei privea.
Şi-ntr-un târziu... pe la ceasul al nouălea,
Strigătul:„Eli, Eli , Lama Sabactani”se auzea.

Şi-un burete cu oțet i-au dat să bea, dar nu bău,
Isus mai strigă odată, apoi duhu-şi dădu.
Şi în două s-a rupt a Templului perdea,
Ce se-ntâmplă, mulțimea nu înțelegea.

Pământul întreg de tot s-a cutremurat,
Murise pentru trei zile... al iubirii Împărat.
Stânci s-au despicat, morminte s-au deschis,
Multe trupuri ale sfinților au înviat, n-a fost vis.

Sutaşul şi cei ce împreună cu el, păzeau pe Isus,
S-au înfricoşat tare şi cu glas stins ei au spus:
"Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"
Ce se-ntâplase, mulțimii, să priceapă, îi era greu.

Iubirea şi iertarea, spăla păcatul cu Sfânt sânge,
Trupul... pâine pentru viaţă... pe cruce se frânge.
De bunăvoie trupul Lui la moarte, Isus l-a dat,
Să salveze omenirea de pedeapsa pentru păcat.

Dus la judecată, pentru fapte ce nu le-a făcut,
Ca oaia la tuns, ca un Miel la măcelărie, a tăcut.
În clipele acele grele şi de durere era jertfă vie,
Pentru om, un început nou semna pentru vecie.

Dumnezeu hotărâse astfel să-L zdrobească,
Prin suferința Lui Isus, pe om să izbăvească.
Isus şi-a dat viaţa jertfă, pedeapsă pentru păcat,
Ca să-mplineacă lucrarea ce-n începuturi s-a dat.

Şi ale noastre neputințe, în trupul Său le-a purtat.
Şi bolile noastre şi suferințe asupra Lui le-a luat.
Calvarul l-a copleșit, dar El, nouă pacea ne-a dat,
Prin jertfa iubirii agape, în care ne-a răscumpărat.

După trei zile... în glorie... Isus Hristos a înviat,
El viaţa şi-a dat şi apoi viaţa înapoi şi-a luat.
Satan fu învins și cuprins de furie nebună,
Vedea Credinţa, eliberând omul de orice vină.

Mulți oameni, Isus, pune într-o stare nouă...
Şi astăzi peste om binecuvântările Lui plouă.
Intră-n rodul muncii Sale, hai, vino la lumină!
Vino azi la crucea Lui, să fii şi tu fără vină.

Curând pe nori Isus după popor are să revină.
Se aude azi ecoul Glasului Lui... în surdină.
Şi tot mai dese-s semnele, care ne spun: Vine!
Isus zăbovește puțin, căci te-aşteaptă pe tine.

Nu auzi Sfânta chemare? Eşti strigat pe nume...
Vino!... Până harul strălucește, până nu apune.
El... e Calea, Adevărul şi Viaţa, o veşnică lumină.
Nu zăbovi, grăbește, harul mult n-o să mai ţină!
Amin!