Emaus

Doi ucenici plecați în grabă,
Mergeau mâhniți, fără repaus
Dorind s-ajungă mai degrabă
Într-un sătuc numit Emaus.


Sion, cetate preaiubită
Ai răstignit pe Unsul sfânt
Ești demnă de-a fi părăsită
În portul negrului veșmânt.


Îți dăruise vindecarea
Când sufereai, te-a săturat
Hrănindu-te, tu condamnarea
În schimb I-ai dat de-a îndurat.


Din dragoste, să-ți dea iertare
-în ispășirea-I pătimind-
De-al tău păcat, cu necruțare
S-a dăruit, pe lemn murind.


Sion, cetate minunată
Cel ce veni ca salvator
Cândva, la marea judecată
Vai, îți va fi judecător.


Îndurerați, în fapt de seară
Drumeții, între ei vorbeau,
Zorind spre-a nu-nopta afară
Și negre gânduri îi munceau.


Se-mprăștia, pierduta turmă
Fără păstor, razlețe oi;
Le-ajunse un străin din urmă:
-Ce vorbe-s astea între voi?


I-a întrebat cu vocea-i lină,
Ei s-au oprit și au tăcut;
Cu fața de-ntristare plină:
-Cum, nu ști ce s-a petrecut?


Ești singurul ce n-are știre
Despre Isus ce a ajuns
Să fie dat spre răstignire?!
Cleopa îi dădu raspuns.


-Proroc puternic în cuvinte
Și-n fapte, noi speram că El
Va izbăvi de-atunci nainte
Întreg poporul Israel


Dar de la-această întâmplare
Trei zile iată c-au trecut,
Spuneau cei doi ca-ntr-o oftare,
Ortacului necunoscut.


Ba pusu-ne-au în grea uimire
De-ar fi să le dăm crezământ
Niște femei ce-au dat vestire
Că Domnul nu mai e-n mormânt.


Spre-a face-mbălsămări și plângeri
Plecat-au chiar în zori de zi
Că-i viu, vedenie de îngeri
Aceasta lor le limpezi.


-Zăbavnici sunteți să vă-ncredeți
În profeții și în scripturi;
Nepricepuți, nu vreți să credeți
Dar toate-acestea-nvățături,


Mustră, nainte sa înceapă
Misteriosu-nsoțitor
A-l tâlcui ca să-l priceapă,
Ei, adevărul privitor,


La rostul celor întâmplate.
Ajunși, aproape lângă sat:
-Rămâi, căci e pe înoptate,
Cu noi, atunci L-au invitat.


El a ales ca să rămână
Iar când a binecuvantat,
La masă, pâine-a frânt în mână
Apoi la amândoi le-a dat


Din ea, sa ia o-mbucătură
Dar ochii lor ne'ntârziat
S-au fost deschis și-l cunoscură
Că e Isus cel înviat


Dar Domnul dispăru deodată;
Ducând mesajul cel sublim,
Porniră ucenicii-ndată
Din nou către Ierusalim


Spunând la toți de vestea bună,
Christos c-a înviat din morți;
Cântarea învierii sună
Și azi, ca-n inimă s-o porți.


05.05.2013