El, Jertfa izbăvirii...

Tu-ai fost privit prin Ochii fără vremi
Când ochii tăi nici nu s-au zămislit,
El, Jertfa izbăvirii, te-aștepta să-L chemi
Chiar de pe o cruce de tâlhar nemântuit.

Să poți cunoaște Cerul fără de obezi,
O Iubire sfântă, nețintuită-n cuie,
Primește-L pe Isus în inimă, să crezi
El este Mântuirea, altă salvare nu e.

El a murit, în grele chinuri te-a născut,
Ca, în spic de aur, bogat să înfrățești,
Prin chipul binecuvântat, de la-nceput,
Ca o podoabă sfântă, pe străzile cerești.

Când a trecut prin valea rănilor adânci
Și pe obraz I-au curs șiraguri de rubine,
Te-a învățat să ierți atunci când plângi,
Să-mpartă biruința, Iubirea, cu tine.

A ridicat ochii spre Cer, prin El să știi
Că poți privi departe, dincolo de durere,
Și dincolo de geamăt, sunt sfinte melodii,
Prin încercări să te 'nalți mai sus de stele.

Prin ochii Lui, dacă privești, vezi taine
Care-și desferecă splendid, mărgăritarul,
Râvnești s-aduni Comoara sfântă-n tine,
Devreme sau târziu, cu Soare plouă Harul.

Este-o proporție desăvârșită în toate
Când Isus Domnul, îți inundă-ntregul lut,
Pornești cu El spre Viața fără moarte
Căci învierea Lui e sfântul început.

Numai suprema Jertfă este salvarea ta,
Nu ai o altă binecuvântare mai presus,
Apleacă-te-n Iubire, la Cruce-n Golgota,
Dă-I inima întreagă, Mielului Sfânt, Isus.

Este fericirea, nu-ncape în cuvinte,
Trăirile cerești, cum nu poți contura
Să știi că Dumnezeu este al tău Părinte,
Că ai un loc promis, în Cer, la dreapta Sa.

Amin!