Dumineca florilor

DUMINECA FLORILOR

Mireasma florilor în această zi cu soare,
Umple orizontul ca un curcubeu al luminii.
În adierea vântului ninge cu petale
În dumineca florilor, în fericirea inimii.

Isus Se arată pe azurul senin și sublim,
Iar soarele puternic pe cer se arată.
Amintind cum pe-un măgăruș în Ierusalim,
Intrase Isus și plină de flori era cărarea toată.

Mulțimea striga plină de bucurie:
- Osana! Osana în cerurile Preaînalte!
Acea zi stă sufletului o vie mărturie
Cum pe Isus Îl condamnaseră la moarte.

Ce schimbătoare e firea omenească!
Azi laudă și mâine ucide binefăcătorul.
Dar Isus iartă, vrea omul să trăiască,
Și răstignit în locul lor, El e Salvatorul.

Strălucește sărbătoarea primăverii,
Dumineca florilor cercetează sufletul;
Sărbătoarea creștină dă speranța învierii
Și trezește la viață veșnică tot omul.

Lumina-n inimă pătrunde adânc, trezind
Omul la o trăire nouă, înspre Paradis.
Dumineca florilor, calea sufletului netezind
Mărește credința în om, e real, nu e vis.

Izbăvirea din iubire, tuturor ni s-a dăruit,
Cu cerul azi cântăm bucuria mântuirii.
Omul cu nădejdea învierii zi de zi însoțit
De Iisus, se îndreaptă spre Paradisul Iubirii.