DRUMUL SPRE IERUSALIM

DRUMUL SPRE IERUSALIM


Muntele Măslinilor în față li se arăta,
Pe ucenici i-a trimis, măgărița să-I aducă
Omenirea era multă, toți pe El Îl așteptau,
Apoi cu toți au plecat, pe Isus să Îl conducă.

Se ducea încet Isus, gândurile-L copleșeau,
Știa bine, ce va fi, știa tot ce Îl așteaptă,
Omenirea adunată ca să-l vadă ei doreau
El ținea drumul cel bun, El ținea calea cea dreaptă.

Cu toții Îl așteptau, răbdare nu mai era
Peste tot au așternut crengi și ramuri de finic
Venea Domnul lor cel sfânt, în care se încredeau,
N-aveau să se răzgândească, pentru nimeni și nimic.

În haine de sărbătoare cu toți erau îmbrăcați
Căci venea Stăpânul lor, pe care Îl adorau
Urale se auzeau, și cu drag întâmpinați
Ucenicii și Isus, mai mult se apropiau

Isus se gândea la toate, căci știa ce va urma
Necazuri ce vor veni în curând î viața Lui,
El știa în amănunt tot ce se va întâmpla
Și tristețea L-a cuprins, pe El, Fiul cerului

În mulțime au ajuns, cu toți ovaționau
Hainele pe jos și-au pus, peste ele ca să treacă
Cu toții în închinare Și în plecăciuni stăteau
Domnul la toți se uita, îi privea pe fiecare

Căci mult timp nu va mai trece, mulți din ei se vor schimba
Ce-au făcut în astă zi cu totul, se va uita
Domnul lor cel scump și drag în curând nu va mai fi
Căci cu toți în gura mare pe El, Îl vor acuza.

Chiar la moarte-L vor conduce și fără milă vor fi
Tot ce este rău în ei, atuncea se va vedea
Pe El, Fiul Tatălui. Stăpân peste veșnicii
Fără milă și rușine cu toți Îl vor acuza.

Amin

Câmpia Turzii, 2 aprilie 2026