Drumul spre Emaus

Drumul spre Emaus

Câtă amărăciune, câte întrebări
Ce sufletul ni-l frământă
Destinul presărat în sumbre culori
Chiar finicii plâng, ceru-i plin de nori
Fii-s risipiți, tăcerea o-înfruntă
Focul ni s-a stins, trestia este frântă.

Vía Dolorosa ar vrea să cuvânte
Și să spună lumii tot ce a văzut
El Fiul, Profetul, cu spinii pe frunte
Să-îndure batjocuri, bătăile crunte
Pe lemn de ocară, în cuie bătut
Mormântul cel rece, pentru veci zăcut.

Noi credeam că vine Șilo, Salvatorul
Yeshua, de Tatăl trimis
Un rege ca David, ce-și dorea poporul
Puternic în lupte, să-nfrunte Cezarul...
Dar acuma totul a rămas doar vis
Ce dezamăgire... din nou în abis.

Ce spui tu străine, chiar atât nu știi?
Toți, cu mic cu mare, doar asta vorbesc
Robii și leproșii, pelerini, copii
Vestea-i împînzită până spre pustii.
Suntem copleșiți, forfotele cresc
Povești de femei vin și ne uimesc.

Dar aveți Cuvântul, Legea și Profeții!
Luați și voi aminte, le spune străinul
De citim Isaia, Torah sau Poeții
Câtă suferință, în văzul cetății
Mesia va duce, va-ndura tot chinul
Dar va birui, va schimba destinul.

Câtă pasiune, vervă, înflăcărare
Emana străinul când ne cuvânta
Scripturile sfinte cu a lor chemare
Cuvinte miezoase, pline de fervoare
Ne ardeau în suflet, inima bătea
Vântul de pe dealuri, și el asculta.

Drumeții sosesc, ziua se sfârșește
Un Emaus trist se arată-n zare.
Nu pleca străine, casa te primește
Stai cu noi la masă și te odihnește
Pâinea-i rumenită, scoasă din cuptoare
Vreun rob îți va șterge praful din picioare.

Dar ce ne văd ochii, cum n-am priceput?
Când străinul pâinea, o ia și o frânge
Este El, e Domnul, așa cum l-am știut
Doar ne-au spus femeile, cum de n-am crezut!
Nu mai vrem dovezi, suficient, ne-ajunge
A-nviat din morți, Scriptura învinge!

Mergem să le spunem tot ce am văzut
C-a-nviat Isus, chiar și Simon știe
Este adevărat, nu ni s-a părut
Când frângea El pâinea noi l-am cunoscut.
A biruit moartea, o ce bucurie
Viața-i câștigată, vine a Lui domnie!

Drumul spre Emaus... fără așteptări
Ce dezamăgire, lumea azi trăiește
Viața-i năpădită numai de frustrări
Cerul îți răspunde numai prin tăceri
Să aștepți Cuvântul că se împlinește
Însă timpul trece, credința descrește.

Singurul răspuns pentru cel frustrat
Când răbdarea-i roasă de mult așteptat
Și credința scade-n sufletu-apăsat...
Este unul singur... el m-a vindecat,
Isus este viu, din morți a înviat!