Drumul spre Emaus

Drumul spre Emaus

Cu inimi răvășite de cele întâmplate
Și neavând răspunsul căutat fără repaus
Lăsând Ierusalimul ceva mai pe-nserate
Cleopa și cu Luca plecat-au spre Emaus

Pe drum se tot întreabă căutând deznodământul
Căci veștile primite doar afundau misterul
Dar unde dispăruse? De ce-o fi gol mormântul?
Speranța-i năruită... se-nchise parcă cerul. .

Și-așa pe nesimțite Isus se-alăturase
Călătorind cu dânșii pe-același drum de seară
”Ce vorbe sunt acestea”? străinu-i întrebase
”Și ce tristeți amare vă poartă sub povară”?

Atunci ei se opriră cuprinși de întristare
Privind mirați străinul ce-a dat să le vorbească
Dar ochii lor și mintea nici un răspuns nu are
Fiind împiedicate pe El ca să-L cunoască

Cleopa ia cuvântul și-ncepe a-i răspunde:
”Străine tu ești singur ce încă nu cunoaște?
Când tot Ierusalimul vuiește orișiunde
Cu cele întâmplate în paznicul de Paște”

”Dar ce se întâmplase”? străinul tot insistă
”Deci, cu Isus prorocul, neprihănit și vrednic
În fapte și-n cuvinte cum altul nu există
În fața tuturora și-a Domnului cel Veșnic

Cum toți mai marii noștrii în frunte cu preoții
Cuprinși de-ntunecimea gândirilor deșarte
L-au prins și cu cruzime L-au osândit cu toții
Și răstignit pe-o cruce L-au condamnat la moarte

Iar noi trăgeam nădejde că El este Mesia
Un luptător, ce-o dată luând dreapta măsură
Va nimici dușmanii din toată-mpărăția
Dar. . nu mai înțelegem. . trei zile-acum trecură. .

Ba încă azi veniră femeile c-o știre,
Căci dis-de-dimineață mormâtu-au vizitat,
Că fost-a gol mormântul. . și-apoi să vezi uimire. .
Li sa-arătat un Înger. . spunând c-a înviat

Unii din noi plecară pân’ la mormânt să vadă
De-o fi vreo realitate în veștile aduse
Și au găsit întocmai... nu le venea să creadă
Că piatra-i răsturnată. . iar Domnul dispăruse. .”

Atunci Isus le spuse: ”Nepricepuți mai sunteți
Cu inima zăbavnici să credeți tot ce-i scris
Și cu-a Scripturii slove în suflet să vă umpleți
Fiindcă toate-acestea Profeții le-au prezis

Nu trebuise oare să sufere Hristosul
Și-ntreg șirag de patimi El singur a purta?
Jertfirea Lui pe cruce să-și capete folosul
Și dup-acestea toate să intre-n Slava Sa”?

Și-a început cu Moise și-apoi cu toți Prorocii
Le-a tâlcuit Scriptura pe rând cu de-amănuntul
Cum toate fost-au scrise dând ascultare Vocii
Ce prevestea Odrasla, Mesia sau Cuvântul

Și tot vorbind cu dânșii de sat se-apropiară
El se făcu că pleacă. . să meargă mai departe. .
Și-atunci ei Îl rugară ” Rămâi! căci e spre seară. .
Rămâi! căci ziua-i dusă și stai cu noi o noapte. .

Și a intrat la dânșii, cu ei să înnopteze
Iar când la ceasul cinei la masă nimerise
Luă să frângă pâinea, s-o binecuvânteze,
Iar ochii lor de carne deodată le deschise

Și-atunci Îl cunoscură așa cum Îl știuse. .
Cu ochii lor aievea pe Domnul L-au văzut
Neapucând să zică nimic că dispăruse
Căci Domnul se făcuse deodată nevăzut

Și-au început să-și zică lăsând a minții gardă
”Cum noi mai dinainte nu L-am putut vedea
Și inimile noastre n-au început să ardă
Scripturile când Domnul cu drag ne deschidea”?

Și s-au sculat să plece schimbând priviri și șoapte
Direct la ucenicii ce-s încă împreună
Deși Ierusalimul e scufundat în noapte
Nerăbdători să ducă vestirea cea mai bună

”O frați, deschide-ți ușa, lăsați o clipă somnul
Căci vrem ca să vă spunem ce ni s-a întâmplat
Și-am vrea ca să ne credeți: Noi am văzut pe Domnul!
Să știți, Mântuitorul, din morți a înviat!”

De-atunci mulțimi de oameni stindardul îl ridică
Și vestea-i răpândită de-acuma-n lung și-n lat. .
La ei și eu m-alătur și fără nici o frică
Voi spune tuturora: Hristos a înviat!

04/24/2022 Daniel Hozan Phoenix, Arizona (Timișoara Romania)