Doamne, Tie cum ti-a fost?

Doamne, tie cum ti-a fost?


Doamne, Tie cum ti-a fost
Cand in Betleem, odata,
Intr-un umil adapost,
Dintr-o fecioara curata,

Intre oamenii saraci,
Fara bogatii si nume,
Intr-un grajd de boi si vaci
Ai venit in asta lume?

Oare cum nu s-a gasit
Niciun loc in lumea mare
Unde tu sa fi venit,
Decat printre animale?

N-a fost, Doamne, nici macar
Un locsor sa te primeasca!
Doar un bou si un magar
Au suflat, sa te-ncalzeasca.

Oare cat au suferit
Blandul Iosif si Maria
Cand fugira in Egipt
Sa te scape de urgia

Care a indoliat
Vechiul Betleem-Efrata,
Cand crudul Irod a dat
Lege-aceea blestemata?

Si apoi, in Nazaret,
Cand munceai la tamplarie,
Ai fost bun si intelept,
Dar c-o grea copilarie

Dar erai multumitor
Si ascultator in toate.
Pe mine de ce ma dor
Neajunsurile toate?

Mai tarziu, din loc in loc
Ai umblat prin Galileea.
Sa-ti pleci capul, niciun loc
N-ai avut. Nici in Iudeea

N-au fost multi, cei ce-au dorit
Sa intri la ei in case
Si nici cei ce te-au iubit,
Ori ti-au spus vorbe frumoase!

Eu, atunci, de ce suspin
Pentru vorbele urate?
De ce cred ca viata-i chin
Si-mi sunt zilele-amarate?

Cum ti-a fost, cand parasit
Ai fost si de cei de-aproape,
Cand cu totii au fugit
Vrand doar viata lor sa-si scape?

Eu de ce sa ma astept
Ca acei de langa mine
Vor avea gand intelept
Si nu vor lovi in mine?

Chinul cat ti-a fost de-amar
Cand Tu, cel fara de vina,
Ai fost dus si la Calvar,
Si-ai plans singur, in gradina?

Pentru ce m-as caina
Ca nimeni nu ma-ntelege,
Cand acel din dreapta Ta
Te-a vandut, si sa te lege

I-a adus pe cei mai rai,
Cele mai cumplite gloate
S-au facut dusmanii Tai
Sa te condamne la moarte!

Oare cat te-o fi durut
Cand cel ce-l serveai la masa,
Te-a vandut cu un sarut?!
Si privirea Ta, duioasa,

Oare cat s-a-nnourat
Cand ai zis: "C-o sarutare
Vinzi pe cel ce te-a creat
Si pe cel ce-ti da iertare?"

Cum ti-a fost , cand tuturor
Le-ai facut atata bine
Si-apoi, acelasi popor,
Cerea "Moarte!" pentru Tine!

Tu ai fost invinuit
Pe nedrept la judecata
Iar eu, care am gresit
Si-s atat de vinovata,

Vreau dreptatea sa mi-o scot
Si s-o flutur sus si tare!
Si ma supar, cand nu pot.
Sa astept, nu am rabdare!

Vreau sa fiu tratata drept,
Chiar si cu recunostinta,
Vreau iubire si respect,
De la cei ce n-au credinta!

Tu, pe cruce, ce cumplit
Sufereai, fara vreo vina.
Si Tatal te-a parasit
Ca noi sa primim lumina,

Ca talharul cel mai rau
Fiu de Dumnezeu s-ajunga!
...Ar fi vrut, de chinul Tau,
Universu-ntreg sa planga!

Nimic, Doamne, n-ai pastrat!
Chiar si sufletul din Tine
"Ti-l dau, Tata!"-ai strigat.
"Sa-l pastrezi in maini la Tine!"

De-as avea-n inima mea
Chiar si-un munte de rabdare,
N-as putea sa fac asa!
Da-mi Tu, credinta mai mare!

Sa m-aseman tot mai mult
Doamne sfant, si eu cu Tine.
Legea dragostei s-ascult,
Nu pe vechiul "eu " din mine!

Cand mi-e sufletul trudit,
Fa sa nu ma plang pe mine,
Ci privirea sa-mi ridic
Si sa ma gandesc la Tine!

Numai prin puterea Ta
Pot ramane in picioare
Cand imi e inima grea
Si cand sufletul ma doare.

Da-mi tarie, sa-ti raman
Credincioasa, pan' la urma!
Tu sa-mi fi Pastorul bun,
Iar eu sa-ti raman in turma!

De aceea-n ruga stau
Si strig, Doamne, catre Tine
Sa m-ajuti, Doamne, ca vreau
Sa traiesc si eu ca Tine!

Asta mi-e dorinta mea
Si speranta mea cea mare:
Ca-n imparatia Ta
Sa-ti stau si eu la picioare!


18 aprilie,2009