De la Ana, la Caiafa

Cu hainã de batjocurã pe umãr,
Înconjurat de-o gloatã de tâlhari,
De marii preoţi şi de cãrturari,
Cu rãni adânci, deschise, fãrã numãr,

Mulţimea Te-a adus la judecatã
În faţa dregãtorului roman,
Cu un limbaj acid şi grosolan,
Iar Tu şopteai întruna: "Iartã-i, Tatã!"

La doar treizecişitrei de ani de zile
Te-au dus în faţa lui Pilat din Pont,
De Dumnezeu fãrã a ţine cont,
Înfierbântând mulţimile ostile.

Cãmaşa-i zdrenţe, toatã-i pete roşii,
Crucea e gata-n ceasul condamnãrii,
Pe cel cuprins de somnul lepãdãrii
Spre dimineaţã îl trezesc cocoşii...

În jurul Tãu se-agitã gloate multe
Ce altãdatã Îţi cântau "Osana",
Te duc şi la Caiafa şi la Ana
Cu lovituri de pumn şi cu insulte.

Te-au condamnat. Îngerul morţii râde...
Şi-s necãjiţi cei care Te iubesc.
Satan schiţeazã-un rânjet diavolesc,
Îndeplinindu-şi rolul sãu de gâde.

În febra condamnãrii vinovate
Cel rãu nu şi-a dat seama, prin urmare
Cã moartea Ta nu-nseamnã-anihilare
Ci-nseamnã: "Ispăşire de Păcate"!

☆

Fã aşadar un pas cãtre Luminã!
Ai şansa mântuirii la-ndemânã;
N-auzi, copile, glasul ce îngânã
Şi te întreabã: eşti sau nu de vinã?