De la Adam încoace...

De la Adam încoace...

De la Adam încoace, atâtea generații...
Încătușate toate în lanțuri de păcat,
Întrevedeau prin vremuri atâtea revelații
Așteptând pe Mesia, cerescul Împărat.

Dar într-o zi, pe drumul care vine
Dinspre Betfaghe spre Ierusalim,
Venea-Mpăratul lumii înconjurat de gloate
În strai de umilință, călare pe-un asin.

Își dezbrăcau iudeii atunci hainele-n grabă
Și fără crengi deodată rămaseră finicii,
Căci spre cetatea sfântă venea Isus agale,
Pe măgăruș călare, şi-n urmă-I, ucenicii.

Și până-n depărtări se auzea ecoul
Al celor ce Osana, strigau cu totii-n cor,
Ei își doreau atuncea un împărat vremelnic
Și nu pe veșnicie, în inimile lor.

Dar vai, ei își doreau un rege care
Să-i scoată de sub jugul cel străin,
Să-i sature cu pâine și să lase
Peste Israel pace, vindecare, și alin.

Ei nu știau atunci că El, Mesia,
N-avea regatul jos pe-acest pământ,
Iar El venise aici în lumea noastră
Spre-a împăca omenirea pe veci, cu Tatăl Sfânt.

Dar iată că împăcarea, pretindea o jertfă;
Un miel fără cusur, un miel dumnezeiesc;
Ca ispășirea să se poată face,
Muri pe cruce Fiul sfânt al Tatălui Ceresc.

Nu Iuda cu acel sărut hain
Te-a condamnat atunci la moarte,
Ci o lume întreagă, noi cu toții,
Cu multele noastre păcate.

Îți mulțumim că-n jertfa-Ți minunată
Tu ne-ai dat dreptul și ne-ai numit fii,
Ne-ai împăcat pe veci de veci cu Tatăl,
Și-o să ne duci odată, Acasă,-n veșnicii.

Dinu Ciolte
31-03-2015