Cu tâlharii sus, L-au pus!

Cu tâlharii sus, L-au pus!


Duce crucea obosit
Trădătorii, Îl urmau
Domnul cel sfânt și iubit
Mulți în urma Lui, veneau

Ca să vadă chinul greu
Prin care avea să treacă
El, Fiul lui Dumnezeu
Țintuit, avea să zacă

Cu tălharii, sus L-au pus
Înainte, L-au bătut,
Carnea de pe El au smuls,
A suferit foarte mult.

Șiroaie de sânge avea
Care Îi curgeau pe față
Biciul mereu Îl lovea
Nu încetau deloc, să-L bată

Răutăcioși se răsteau
Și-L scuipau fără de milă
De al Său chin se bucurau
Și-L priveau scârbos, cu silă

Pe Cel fără de păcat,
Pe Cel pur, fără de pată,
Pe Mielul cel blând, curat
Ce n-a greșit, niciodată.

Cei doi tâlhari de pe cruce
Se mirau, de ce-au văzut
Știau unde îi vor duce
Dar ei, rele au făcut

Pedepsiți și condamnați
Că au furat, au tâlhărit,
Pe drept erau acuzați
El, era nedreptățit

Unul din ei L-a rugat
Aminte să își aducă
Chiar dacă a comis păcat
La cer ar vrea, să ajungă

Iertare, să-i dea Isus
Fiindcă acum, în El credea
Să-l ducă la ceruri sus
Când din morți va învia.

Domnul vieții, i-a șoptit
Că la cer îl va lua,
Îl va duce negreșit
În Împărăția Sa

Credința l-a mântuit
Pe tâlharul vinovat
Căci la urmă s-a smerit
Și Mielul blând, l-a iertat.

Amin

Câmpia Turzii, 4 mai 2024