Cu gând la sărbătoarea ce s-a dus

Şi... mai trecu o sărbătoare,
Iți mulțumesc de-ncurajare,
De ajutorul ce Mi-l dai
Să pot și eu ajunge-n rai.
Îți mulțumesc de a Ta Mână
Ce mă ridică s-am cunună;
Atunci când mie mi-a fost greu
Te-ai aplecat mereu, mereu,
La pas cu min' sub a mea cruce
Ca să nu cad, ci s-o pot duce;

De multe ori-n al meu amar
Mi-ai readus zâmbetul iar;
C-o vorbă spusă doar la timp
Nici lacrima nu mi-o mai simt;
Când soarele-mi părea în ceață,
Cu glasu-Ți blând, mi-ai dat speranță;
Când valul mă lovea mereu,
Mă-ncuraja Cuvântul Tău;

Şi astăzi sunt aşa-ntărită
Pe Stâncă sus stau neclintită,
Că am un Prieten Minunat
Ce-n orice greu m-a ajutat;
Şi, chiar să uit să-L chem, El vine
Întotdeauna lângă mine;
Mă ia pe Brațul Său duios
Şi merg cântând cu-al meu Cristos.

Şi... iar trecu o sărbătoare,
Am stat cu El la închinare
Şoptindu-mi dulce: „Eu sunt viu
Din viața Mea îți dau". Da, ştiu
Că de-azi şi eu voi birui
Chiar moartea-n a-nvierii zi;
Şi mi-am propus: „Nu-L las nici dacă
Viața iar o să lovească
Şi valul, şi furtuna grea,
Sfărâme toată barca mea,
Cuptor de şapte ori încins,
În Mâna Lui sunt neînvins;
O, nu-l mai las din viața mea
Că El îmi dă biruința.”

Da... mai trecu o sărbătoare,
Cu El rămân biruitoare
Şi tuturor vă recomand
Al meu Prieten înviat,
V-ajută la a voastră cruce
Să nu cădeți, s-o puteți duce.
Primiți-L, şi în orice greu
Cu El veți birui mereu,
Cu-Acest Prieten minunat:
ISUS CRISTOS CEL ÎNVIAT!