Crucea Lui

Crucea Lui…

Am plecat azi la târg ca să cumpăr ulei,
E mai ieftin când vine sărbătoarea de paști.
Și-s grăbit, că am treburi multe de rezolvat,
Nu am timp de gândit , sânt mereu ocupat…

Văd 'naite-mi pe drum, c-a scăpat o desagă,
O bătrână-i căzută, pare chiar cam oloagă.
Mă reped ca povara, s-o ridic, s-o ajut,
M-a-nvățat draga mama, sânt om bine crescut…

Dar deodată pe cale, se aud glasuri vii,
Sânt ostași e mulțime, sute sânt, poate mii…
Și toți strigă și urlă, a batjocuri și râs,
Îmbrâncesc. Ba nu, scuipă, este unul Isus !

Iar El tace și-ndură, și de sânge e plin.
L-au bătut rău se vede, căci de răni este plin.
Mă feresc într-o parte, mi-e rușine cu El.
Cine știe ce-or zice de m-apropii nițel…

Și ca sufletu-n gură, să îl simt mai apoi,
Dintr-odată El cade, sub urâtul crucioi…
Și în loc să-l ajute, să-l ridice măcar,
Îl lovesc și-l înjură, ca pe-un hoț, pe-un tâlhar !

Mi-e rușine cu mine, și aș vrea ca să fug,
Dar de-odată o mînă,mă cuprinde ca jug :
-Treci și prinde tu crucea, tu evreu de doi bani,
Strigă tare soldații, ce-s urâți și tirani…

Și mă trec toți fiorii, nu mai pot să respir,
Capul tare-mi zvâcnește, sânt aproape-n delir !
Dar El blând mă privește, cu privire de miel,
Mă iubește , mă iartă, și-nțeleg cine-i El !!!

El e Domnul, Mesia, cum Isaia zicea :
Ce zdrobit pentru Lume , tot păcatul purta!
Și deodată chiar crucea, parcă nici n-o mai simt,
E ușoară ca pana, chiar de drumu-i mai strâmt…


După clipe de groază, ce-au urmat mai apoi,
Când durerea și chinul, ne-au trântit în noroi…
Am aflat cu uimire că din morți El s-antors,
Și în suflet dorința zi de zi m-a tot ros .

Am cătat ucenicii și cu greu i-am găsit,
Căci stăteau doar cu Dănsul, într-un cerc fericit…
Plin de grea remușcare, la picioare m-am pus,
Implorând stins iertare, că de El m-am ascuns !

Dar în brațe pe mine,un amar păcătos,
M-a săltat El atuncea, El Prea Sfîntul Hristos…
Și din grea dezdădejde liberare mi-a dat,
Mi-a deschis poarta sfantă , către cerul înalt !

De aceea eu tare, azi doresc ca să spun,
Nu eram vrednic în spate ,crucea Lui ca să pun.
Dar prin Har, îndurare, m-a ales doară El,
A Lui Slava să fie , Scumpul Emanuel !