Cristos muri...

Cristos muri, nu pentru zile, nici pentru lege, sărbători:
Ci să mă ierte şi pe mine, de răul cel ne-pieritor!

Cristos a pătimit pe cruce, ca să fiu liber, ne-legat,
De lege, obicei şi datini, ce îmi spuneau că am păcat...

Cristos şi-a dat viaţa Lui, pentru a mea, să fiu iertat!
Cine mai poate ca să lege, un om ce-a fost răscumpărat?

Cristos a dus o cruce grea, pe ea erau păcate, boli...
În fiecare zi trăim, izbânda marii sărbători!

Cristos pe cap avut-a spini, cunună ce a sângerat!
Şi sângele ce-a curs acolo, făcu din mine om iertat!

Cristos a fost batjocorit, romanii l-au dispreţuit,
Evreii chiar l-au osândit... dar în final a biruit!

Cristos din moarte-a înviat! Ce har, ce binecuvântare...
Şi ce credinţă am primit, că mai există o salvare!

Cristos din robi, a făcut slobozi, ca nimeni să nu ne mai lege,
De tot ce poate omul astăzi, a mai numi fărădelege!

Cristos este nădejdea noastră, E adevărul, învierea,
E suferinţa ce-a răbdat, e preţul nostru, e puterea...

E izbăvirea, El, Cristos, de moarte, de păcat şi vină!
Mormânu-i gol, Isus e Viu! Iar inima de pace-i plină!