Cristos a Înviat!

Când zorii zilei se ivesc
Și noaptea cu-ntunericu-a plecat,
Dormea adânc tot neamul omenesc,
Atunci, Cristos a Înviat!

Nici moartea n-a putut să-L țină,
Nici iadul cu-al său foc infern,
Era Isus, fără de vină,
Emanuel, venit din cer.

Iubirea mare a Tatălui de Sus,
Puterea Sa ținută ferecat,
S-au coborât în stâncă la Isus,
Și-a treia zi, Cristos a Înviat!

Un Înger Sfânt a coborât
Din cer și piatra a rostogolit,
Cutremur mare, s-a făcut,
Ca morți, străjerii au căzut.

Atunci Arhangheli, Serafimi
Făpturi cerești și Heruvimi,
Cu toți în cor au proclamat,
Isus Cristos a Înviat!

Și soarele-a zâmbit frumos,
Tot universul s-a închinat,
Gemea tot iadul furios,
Isus Cristos a Înviat!

Doar omu-n neștiință sta,
Crezând că toate s-au sfârșit,
Domnul Isus, nu mai era,
E-nmormântat, El a murit.

Femeile de dimineață,
Plecau la Cel ce le-a iubit,
La Cel ce le schimba-se viața,
Pășeau, adânc dezamăgit.

Dar când veniră mai aproape,
De cel mormânt săpat în stâncă,
Văzură piatra la o parte, :
„O Doamne, oare ce se-ntâmplă?”

Ca fulger la înfățișare,
Stătea pe piatra de mormânt,
Un Înger în a lor cărare,
Ce coborâse pe pământ.

Cu haina albă ca zăpada
El, femeilor le-a spus, :
„Nu-L căutați aici degeaba,
Căci a-nviat Isus!

Mormântu-i gol, nu e aici,
Domnul pe moarte a călcat,
Mergeți, spuneți la ucenici,
Isus Cristos a Înviat!”
Amin!

31.3. 2010.