Cristos a înviat!

Rănile de ură, abscisă-însângerată,
Limita durerii, Isuse, Isus!
Iubire răbdând chinul pentru lumea toată,
Păcatul la moarte pe Cruce l-ai dus.

Baraba, călăul, mulțime de popoare,
Ca niște ciocane regretele bat...
Răstignind țărâna Dragostea nu moare,
Viu, ești Viu Isuse cu adevărat!

E Jertfa Ta Isuse, sfântă, tămâiată,
În Templul Iubirii arde pe altar,
E prețul mântuirii, darul fără plată,
Ușa spre Viață până mai e Har.

De la poala Crucii ridică-mă Isuse
Și mă ține veșnic în inima Ta,
Să-mi curgă poeme din coastele-Ți străpunse,
Limpede Izvorul de la Golgota.

Din rana-Ți dureroasă să-mi țâșnească versul,
Un gheizer de flăcări, Cuvântul curat
Înconjurând pământul, întreg universul
Cu salutul meu „Cristos a înviat!”