Copacul de la Golgota

Copacul de la Golgota

S -a trezit natura, copacii înfloresc,
Păsările cerului cântă și iubesc,
Eu caut un copac frumos, cu flori rare,
Cu rădăcini în ale cerului hotare.


Ciocârliile se - nalță cântând duios:
"-Cel mai frumos este Copacul lui Cristos,
Se înalță măreț pe Dealul Iubirii,
Poartă pe ramuri florile nemuririi.

Rozele sale trimit parfum suav în sus,
Au aruncat spinii pe fruntea lui Isus,
Parfumul mijlocește la Tronul ceresc,
-Tată, iartă -l pe om, căci Eu tot îl iubesc!

Ne strigă Copacul, e încă în floare,
Natura renaște, dar până când oare?
Înflorește Copacul de la Golgota,
Cu florile roșii "Sânge pentru viața ta!"

Aici, susură un izvor cu glas duios,
Și împarte iubirea lui Isus Cristos,
Când mările toate vor dispărea cândva,
Izvorul de la Golgota nu va seca."

Natura renaște, dar până când oare?
Să venim la Copac până e în floare,
Până mai este har pentru inima mea,
Până mai pot cânta și eu" Aleluia!"

Azi, mai crește copacul de la Golgota,
Ramurile cuprind lumea, inima ta,
Un cântec de iubire se înalță spre cer:
"Eu veșnic te voi iubi, pe tine, Israel!"