Cina Cea De Taină

Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
El le-a zis: “Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi
înainte de patima Mea; …” (Ev. Luca 22:14-15)

Venise ceasul Cinei şi-n camera de sus,
La ultima Lui masă, cu-ai Săi, şedea Isus.
Trei ani şi jumătate i-a învăţat, mereu,
Ce este Adevărul, cum este Dumnezeu.

Și în acea odaie, Isus, cu sfântu-I glas,
La Cina Cea De Taină, Îşi ia un bun rămas.
Ce trist suna cuvântul în minţile plăpânde:
"Azi, unul dintre voi, un ucenic, Mă vinde!"

“Nu sunt eu, Doamne-acela?”, spuneau uimiţi, miraţi:
“O, Doamne, cin’ Te vinde? Nu suntem toți curați?”
“E unul dintre-ai noştri, cel ce râvnea ulciorul;
Da, Iuda, tu eşti falsul, vicleanul, vânzătorul!”
***

“Pe când mâncau, Isus, a luat” și-a frânt o pâine
Şi-a binecuvântat-o cu Mâinile-I divine:
“Luaţi, mâncaţi, acesta e Trupul Meu” Preasfânt,
“Să v-amintiţi de Mine, cât veţi fi pe pământ!”
Apoi a luat paharul şi după mulţumire
L-a dat la toţi să bea, în Sfânta Împărtăşire:
“Acesta-i Legământul Cel Nou şi preţuit,
Cu sânge V-am spălat, iertat şi curăţit!
Adevărat vă spun, că vom mai sta la masă
În Cer, cu Tatăl Meu, în Paradis, Acasă;
Şi nu uitaţi nicicând, la bine şi la greu,
Să pomeniţi de Mine şi Legământul Meu!”
***

Cântați creștini, cu lacrimi, slăviți-L pe Isus,
Pe Cel ce mântuire și viață ne-a adus!
Primiți-L, prin credință, în suflet și în casă,
Deschideți, astăzi, ușa, poftiți-L, toți, la masă!
Ce har, ce timp sublim, și scump și prețios,
Când poți cina cu Domnul, Păstorul Blând, Cristos!
***

Ajută-ne, Isuse, ‘naintea Ta venim,
Tu să ne dai putere, Cuvântul să-l trăim!
Să fim, toți, credincioși pe Calea nouă, vie,
Și-n timpurile bune și-n cele de urgie;
Căci Tu ești Viața, Doamne, Speranță și Lumină,
Și Mântuirea noastră curată și deplină!

Florești, Cluj