Cântecul sutașului

Cântecul sutașului


„Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Matei 27/54


Când s -ascunde soarele după negrul nor,
Mă revăd la Cruce, lângă Mântuitor,
Încep să cânt cântarea unui păcătos,
Ce era sutaș roman, tânăr și voios.



Eu, Longhin, sunt sutașul roman, păcătos,
Am împuns cu sulița coasta lui Cristos,
Dar mi-a vorbit cerul, cu glas aspru și greu:
„-Acesta e Isus, Fiul lui Dumnezeu!"


Am privit spre cer, mi se părea încruntat,
Căci Soarele, supărat, s -a întunecat,
Un nor negru a coborât dinspre cer,
Îngerii priveau cu durere pe Miel.


Fiecare înger din ceruri lăcrima,
Sofarul tunetului întruna suna,
Lacrimile îngerilor cădeau pe Pământ,
Morții din morminte înviau pe rând.


Glasul tunetului era aspru, și greu:
-Acesta e Isus, Fiul lui Dumnezeu!
Aceasta e iubirea Tatălui ceresc,
Pentru Adam, Fiul din lut, cel pamântesc!


Un înger luminos, pe Dealul Golgota,
De pasul puternic, pamântul tresălta,
Glasul îngerului era aspru, și greu:
-Acesta e Isus, Fiul lui Dumnezeu!


Un Porumbel alb spre ceruri s -a înălțat,
Ducând vestea că omul e răscumpărat,
Glasul porumbelului, dulce, și duios:
-Fiul lui Dumnezeu este Isus Cristos!


Mi -am aruncat centura, și mândria jos,
Și am ales cerul, și pe Isus Cristos,
Pocăiți-va, vă spune sufletul meu:
-Cel Răstignit este Fiul lui Dumnezeu!