Cântecul cocoşului II

Cântecul cocoşului II

Domnul Isus este arestat şi judecat,
Pentru a fi condamnat,
Iar la un foc de vreascuri,
Stă apostolul Petru descurajat,
Căci speranţele sale s-au spulberat.

Flăcările jucăuşe îşi fac jocul lor,
Dar un foc de vreascuri,
Nu pot să reaprindă credinţa în Mântuitor,
Vreascurile trosnesc din când în când,
Iar prin minte se perindă gând după gând.

...Îl vedea pe Isus
Pe malul mării când l-a chemat,
Când corabia şi-a abandonat,
Iar acum visul se destrăma
Căci în Isus nu mai credea,
Aşteptând,totuşi,să vadă cum se va termina.

Prea frumos ca să fie adevărat?
Oare totul s-a terminat?
Cugeta ucenicul dezamăgit,
Care la trup s-a mai încălzit,
Dar Isus stătea pasiv fără a se apăra,
Căci ştia că e pecetluită soarta Sa,
Iar sângele Său trebuia să curgă,
Pentru a răscumpăra.

Mielul de jertfă era pregătit,
Căci tocmai de-aceea din cer a venit,
Să urce pe crucea din lemn de stejar,
Minunea iubirii pe-al veşniciei altar!

...Sărmana minte omenească,
Încerca să pătrundă taina dumnezeiască,
Dar era prea mult pentru un simplu pescar,
Dacă nici marele preot n-avea habar!

Tocmai atunci,un deget,
Se-ndreaptă spre el acuzator,
Ca o sentinţă de judecător:
Şi tu erai cu Isus!Şi tu erai cu Isus!
Iar altul întărea ce primul a spus,
Apoi toţi,în cor,râdeau de el batjocoritor:
"Omule nu te mai blestema
Căci şi graiul te dă de gol",
Haide,nu te mai disculpa!

"Nu-L cunosc!Nu-L cunosc!" întruna spunea
Şi chiar în clipa aceea cocoşul cânta.

Chiar atunci Isus l-a privit,
Iar Petru şi-a reamintit,
Că Domnul dinainte l-a avertizat,
Şi totuşi cu blesteme grele s-a lepădat!

A ieşit afără şi-a plâns cu amar,
Că atâtea clipe nepreţuite de har,
N-au produs în el nicio schimbare,
Găsindu-l nepregătit pentru marea-ncercare!

Iar când ceasu-ncercării pentru noi va veni,
Vom sta lângă Isus sau vom fugi,
Vom rămâne statornici sau ne vom lepăda,
Cum a făcut Petru la vremea sa?

09.08.2014
Cornel Jigău

PS:În Biblie scrie "foc de cărbuni".